 mariol44AdministratorDin: TOPLITA ROMANA!
Postari: 25239
|
|
Concluzii dramatice ale unui studiu efectuat în cele două judeţe de către Centrul pentru Studii în Probleme Etnice al Academiei Române, împreună cu studenţi şi cadre didactice de la Universitatea din Bucureşti şi de la Universitatea din Craiova
Dr. Radu Baltasiu, profesor la Universitatea din Bucureşti, realizează pentru a treia oară un studiu împreună cu Academia Română, universitarii din Bucureşti, iar acum şi cu cei din Craiova, vizavi de chestiunea comunităţilor din Harghita şi Covasna. Iar concluziile acestui studiu (Slăbirea comunităţii româneşti din Harghita-Covasna) le-a prezentat foarte pe scurt şi în Miercurea-Ciuc cu ocazia Zilei Naţionale a României. Cercetarea în teren a fost efectuată, în această vară, în satul Livezi, comuna Mihăileni, satul Doboi, comuna Plăieşi, ambele din Harghita, şi satul Hăghig, comuna Belin, judeţul Covasna. În continuare redăm intervenţia pe care dr. Radu Baltasiu a avut-o la simpozionul desfăşurat pe 30 noiembrie la Muzeul Oltului şi Mureşului Superior din Miercurea-Ciuc.
,,(...) Este vorba de o problemă simbolică. În momentul de faţă, România are două priorităţi geopolitice. Sunt şi altele - militare, economice, culturale - dar din punct de vedere geopolitic sunt două mari tensiuni. Una este în interiorul arcului carpatic, chiar în inima ţării, dacă e să o numim geografic. Alta este pe spaţiul Basarabiei, care are o eflorescenţă acum legată de ceea ce se întâmplă în Transnistria. Ele nu întâmplător sunt legate. Pentru că cele două spaţii întotdeauna au fost în confluenţă, au fost mai mult sau mai puţin în coordonare. Nu am urmărit să documentăm asta pe teren. Pe noi ne-a interesat care este potenţialul de vitalitate al comunităţilor de aici, mai cu deosebire potenţialul comunităţii româneşti".
Metodologia folosită la realizarea studiului
,,O să vorbesc foarte pe scurt despre metodologie ca să nu existe dubii. Am folosit metodologia gustiană. Apropo de Gusti, acesta spunea că adevăratul pragmatism derivă din cel mai înalt realism Aşadar am folosit metodologia Şcolii de la Bucureşti, metodologia monografică, în sensul că am împărţit realitatea într-un sandwich de şase paliere: de la economie la problema juridică, de la cadrul biologic la cadrul psihologic, istoric etc. Pentru că noi nu avem nici un rege în spate, aşa cum l-a avut Gusti pe Carol al II-lea, cu fonduri şi timp la dispoziţie relativ nelimitate, noi a trebuit să facem în 12 zile ceea ce făceau echipe gustiene într-o vară întreagă. De aceea am folosit şi o altă metodă. Am conjugat-o cu metodologia fenomenologică şi etno-simbolică dezvoltată pe parcursul a vreo 40 de ani în SUA, perfecţionată şi de noi în urma unor studii pe care le-am făcut la Slătioara, numită metodologie neointerpretativă. Şi în consecinţă, am reuşit să obţinem date într-un timp foarte scurt, pe un palier foarte mare de chestiuni. Am folosit interviul, am folosit focus-grupul, am folosit analize demografice, analize statistice, analize de tendinţe etc. De asemenea, am folosit, relativ în premieră în ţară, lucrând împreună cu colegi de la Institutul de Etnografie şi Folclor, metodologia hărţilor mentale. Este un întreg metodologic".
Constatări: ,,Sărbătoarea naţională sau sărbătorile identitare se retrag în spaţiul privat pentru că nu dă bine să te manifeşti ca român"
,,Care a fost problema? Cum spuneam, capacitatea de supravieţuire a comunităţilor, în speţă a comunităţii româneşti. Ce am constatat...
Că în momentul în care acoperişul numit putere simbolică se retrage, adică statul român se retrage din această zonă, principala problemă cu care se confruntă oamenii de rând este singurătatea. Dar nu singurătatea că nu au vecini sau capre în bătătură. Ci singurătatea ca factor identitar-etnic. Şi ei sunt singuri, spun că voi ne-aţi lăsat singuri, că Bucureştiul i-a lăsat singuri, în timp ce ceilalţi se ocupă pe toate palierele de ei. Deci este pe de o parte un vid geopolitic în inima României, care este umplut cu agresivitate demnă de o cauză mai bună pe care noi am documentat-o în teren. O grămadă de studii pe toate palierele în domeniul istoric, în domeniul ecosistemului, locuirii, psihologiei, geografiei, universităţile ungureşti trimit zeci de studenţi anual aici, pe teren, pe bani foarte serioşi, scot monografii pe orice. De la monografia pinului din Valea Trotuşului (vă daţi seama că oamenii aceia nu văd numai pin) până la relaţia dintre Biserică şi omul de rând.
Noi nu facem nimic şi cei care facem suntem etichetaţi că suntem naţionalişti, suntem cu capul în sac, nu ne vedem interesele. Este adevărat, studiile acestea nu produc bani, nu produc decât, în cel mai fericit caz, o conştiinţă împăcată că ai încercat să-ţi faci datoria.
Deci, cum puneam, ideea e că în acest vid geopolitic, comunitatea românească se prăbuşeşte. Se prăbuşesc vecinătăţile. Deci, nu e glumă cu această chestiune. Imaginaţi-vă o centrală nucleară care nu mai are cilindrul acela cu capacul de beton în cap - acesta este statul. Când statul zice vă las să faceţi ce vreţi aici, sunt nişte persoane care chiar fac ce vor, pentru că au foarte mulţi bani. Pentru că nu se compară voinţa de stat cu voinţa unei etnii. În momentul în care nu mai există voinţă de stat românesc aici, nici o problemă: există alte voinţe de stat aici, foarte puternice, foarte sistematice, experte până la detaliu. Începând cu susţinerea pe litru de lapte de vacă. Aici nu există nici o politică specială din acest punct de vedere.
În momentul în care acest capac dispare, vecinătăţile, adică conexiunile dintre oameni, slăbesc. Pentru că oamenii încep să-şi vadă propriul interes.
Sărbătoarea naţională sau sărbătorile identitare se retrag în spaţiul privat pentru că nu dă bine să te manifeşti ca român. Este foarte bine să te manifeşti ca cetăţean corect şi loial, nu e clar încă faţă de care idee. În orice caz, nu e bine să te simţi afectat în public, că simbolurile tale identitare, în cel mai fericit caz, n-au reprezentare; în cel mai rău caz, sunt pur şi simplu înlăturate, înlocuite cu altele. Dacă nu faci chestiunea aceasta funcţionează vecinătăţile, adică oamenii se ajută unii cu alţii. Noi am documentat lucrurile acestea foarte bine în teren, începând cu coasa şi sfârşind cu într-ajutorarea oamenilor din curţi alăturate.
Dacă spui că istoria ta începe cu secolul XIV, dar ascunzi că sub picioare ai entităţi dacice, înseamnă că îţi inventezi istoria
Am vorbit şi cu administraţia locală, care este, ştiţi şi dvs. foarte bine, predominant de altă etnie, are predominant alte priorităţi. În momentul în care primarul maghiar sau secui îţi spune că are 10% români şi tu întrebi dar de ce nu aveţi 10 români în primărie?, spun domnule, nu au fost uniţi sau nu au ştiut să se aleagă.
Aşadar, realitatea este foarte serioasă în sensul că vecinătăţile se distrug, comunitatea dispare. Dispărând comunitatea, etnia românească aici devine doar entitate statistică. Noi trebuie să înţelegem că viaţa socială într-o ţară o fac comunităţile: profesionale, etnice sau de altă natură. În momentul în care viaţa comunitară dispare, societatea se masifică; masificându-se, forţa statului dispare şi apare o altă forţă. Problema este că ceilalţi îşi supra-dezvoltă comunitatea - noi am folosit termenul de comunitate imaginată; ei trăiesc într-o colosală iluzie, întotdeauna iluziile au fost sancţionate de istorie, dar asta nu înseamnă că nu au succes.
Biserica, şcoala şi administraţia locală sunt principalii vectori de schimbare a polului statalităţii în această zonă. Biserica este aproape ca o şcoală de partid. Noi am rămas foarte surprinşi când am avut discuţii cu responsabili catolici şi unitarieni, care afirmau răspicat cu ce se ocupă şi ce fac. Zice protopopul catolic aţi venit să-i studiaţi pe români, nu? Da, şi pe români, i-am răspuns, pentru că nu am vrut să se simtă omul jignit.
- Da' aici nu sunt români!
- Păi şi ăia care vorbesc româneşte, ce sunt?
- Aaa... ăia sunt unguri românizaţi.
- Şi cine i-a românizat? Că nu mai aveţi decât o stradă, mai aveţi 100 de oameni care vorbesc româneşte.
- Biserica Greco-Catolică.
- Păi, Biserica Greco-Catolică a apărut ca urmare a presiunilor austriece în secolul al XVIII-lea.
S-a blocat discuţia aici, omul s-a supărat.
Cert este că pentru ei punctul temporar în acest spaţiu începe cu regalitatea maghiară. Noi avem tot respectul, avem o istorie comună, avem domnitori care au luptat pentru ambele comunităţi. Dar în momentul în care în ograda ta, de pildă chiar primăria din Mihăileni, care se află pe situl unei cetăţi dacice, tu nu spui o iotă despre asta, înseamnă că ai o mare problemă. Şi tu spui că istoria ta începe cu secolul XIV, înseamnă că omiţi singur pământul de sub picioare. Dezvoltarea aceasta prin omisiune ne trimite la fenomenul comunităţii imaginate, care nu este o glumă. Are efecte.
Spuneam la Covasna că coeficientul de subsumare etnică maghiară, adică disponibilitatea de deschidere a comunităţii maghiare măsurată demografic, este foarte scăzut. Este de opt ori mai scăzut decât la români. Deci, ei au disponibilitate de opt ori mai mică de a se căsători, de a se înrudi cu români. Ba mai mult, atunci când o fac, 60% dintre bărbaţii maghiari din familiile mixte de la ţară îşi înregistrează copilul la Biserica Catolică, respectiv unitariană şi pe limba maghiară.
Ungurii investesc mult aici, în timp ce statul român este cvasi-absent
Iată că fenomenul acesta al ideologizării vieţii de zi cu zi produce efecte. Şi suntem într-o regiune în care Ungaria a spus-o răspicat: sunteţi în cea de-a patra regiune demografică din Ardeal (Ardealul e împărţit în patru regiuni demografice - parcă ar fi regiuni militare) şi este singura regiune cu şansă reproductivă etnică maghiară, spun ei. Deci, nu o să se lase aici până nu o să obţină ce vor. Nu ştiu de unde cred ei că în Banat, în Sărmaş au pierdut bătălia. Pentru ei totul este o bătălie. Au pierdut bătălia cu românizarea; ei aşa spun în documente. Nu ştiu ca statul român să aibă o politică de românizare, nu am ştiinţă ca un director de şcoală să împiedice vreun copil maghiar să vorbească în limba lui când este la şcoală sau în orele libere. Ei spun că dată fiind această chestiune, această regiune plus jumătate din Mureş este singura zonă în care până în anul 2032 etnia ar avea o şansă să supravieţuiască, e vorba de aşa-numita Ungarie din Diasporă. Cert este că ei, aici, investesc pe acest calapod - deci este o geopolitică cu o componentă demografică, economică, educaţională, administrativă şi religioasă foarte limpede. Ei nu glumesc cu chestiunile astea, în timp ce noi suntem cvasi-absenţi.
Cu tot respectul pentru reprezentanţii statului român vreau să vă spun că cei din teritoriu au fost de toată jena. Colegii mei au dat nas în nas cu ei în biroul primarului maghiar, venind să spună că a sosit o echipă de la Bucureşti şi a întrebat asta, asta şi asta. Şi nu i-au văzut pe studenţi că erau acolo. Adică, poliţistul încearcă cumva să-i pună la adăpost. Cum să faci treaba asta? Tu eşti Poliţia Română!
Oamenii au spus că marea lor problemă este retragerea României de aici. Noi am conexat această chestiune cu sentimentul de teamă. Deci, pe unde am fost am dat de teamă. Întotdeauna se uită la administraţia locală să vadă dacă are rost să pună drapelul tricolor. Avem discuţii, noi nu am dat nume, în maghiarime, unde ei sunt dominaţi, unde drapelul României nu apare mereu: apare în funcţie de cum bănuiesc ei că e starea de spirit locală.
Drepturile românilor din zonă sunt cvasi-minimale, iar acest lucru se traduce prin teamă
În aceste condiţii, lucrurile sunt dramatice. România trebuie să-şi revină ca stat, să-şi ia obligaţia de a oferi servicii de utilitate - învăţământ, administraţie - o minimă protecţie. Adică înţelegem că învăţământul în limba minorităţilor trebuie susţinut, dar minoritatea locală de aici sunt românii. Oameni care au mare nevoie să fie discriminaţi pozitiv - conform definiţiei comunităţii, românii reprezintă comunitatea discriminată, adică nu au reprezentare administrativă, au voce minimă în spaţiul media, nu-i bagă aproape nimeni în seamă, iar drepturile sunt cvasi-minimale. Iar chestiunea asta se traduce în spaţiul public prin teamă. În toate discuţiile (...) oamenii nu au început să vorbească decât de-a doua, de-a treia zi, după minute întregi de încălzire şi după întrebări încrucişate, observaţii paralele.
Păi cum în propria ţară îşi este frică să vorbeşti?! Eu am întâlnit această teamă de a vorbi în Ucraina, care este un stat poliţienesc. Şi la noi cine are comportament de stat poliţienesc, dacă statul român nu mai este aici şi poliţistul e timorat? Răspunde-ţi dvs...".
Deputatul Mircea Duşa salută decizia Curţii Constituţionale privind modificările aduse Legii Arhivelor Naţionale
Liderul deputaţilor PSD, Mircea Duşa, a salutat decizia Curţii Constituţionale a României (CCR), care a constatat miercuri ca fiind neconstituţionale modificările aduse Legii Arhivelor Naţionale.
Mircea Duşa a declarat că, de această dată, CCR nu a mai votat politic şi consideră că decizia este firească, ţinând cont că modificările aduse acestei legi erau periculoase şi atentau la articolul 1 din Constituţia României.
,,În sfârşit, Curtea Constituţională, pe un subiect de interes naţional, nu a mai votat politic şi a declarat proiectul de lege privind Arhivele Naţionale ca fiind neconstituţional. Este normală decizia, având în vedere că acest proiect propus de UDMR atentează la articolul 1 din Constituţia României, prin faptul că documentele care fac referire la caracterul unitar al statului român, cum ar fi documentele de la Marea Unire, ar fi putut să dispară dacă ajungeau la biserici sau entităţi private", a afirmat Mircea Duşa.
Acesta a adăugat că o altă modificare propusă de UDMR şi pe care o consideră ,,aberantă" era gestionarea documentelor de stare civilă de către biserici sau entităţi private.
,,Ar fi fost o aberaţie ca un atribut al statului, cel care priveşte gestionarea documentelor de stare civilă, să ajungă la biserici şi entităţi private şi să meargă omul să ceară de acolo copie după buletin sau certificat de naştere (...) În acest sens salut această decizie a Curţii Constituţionale, care vine după un lung şir de decizii politice", a mai spus liderul deputaţilor social-democraţi.
Curtea Constituţională a României a admis miercuri sesizarea depusă de USL privind neconstituţionalitatea prevederilor articolelor 19, 191 şi 192 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996.
Decizia CCR este definitivă şi general obligatorie.
LIA MATEI
_______________________________________
Tot ce-i romanesc nu piere!
|
|
