 mariol44AdministratorDin: TOPLITA ROMANA!
Postari: 25239
|
|
Ignoranţa şi incultura liderilor români, din toate timpurile, ne-au adus şi ne aduc grave prejudicii. De altfel, marele şi inegalabilul istoric David Prodan (1901-1991), cel căruia adversarii (politrucii şovini) nu au putut să-i mute o virgulă din toată opera sa, zicea, în particular: românii - mare popor conduşi de nişte c... Între timp am ajuns în secolul XXI - s-a descifrat genomul uman, iar profesorul american Larry L. Watts a descifrat tainele mistificării sovieto-hungariste şi şovino-satelitare din perioada Războiului Rece şi mecanismele mentale ale comunităţii de informaţii din SUA prin care membrii acesteia nu percepeau realitatea din estul Europei. E adevărat, ultimul aspect la care m-am referit, dezvăluirile lui Larry Watts, nu a avut urmări: neocominterniştii românii nu au făcut nici un pas înapoi. Se mai publicase, în română, şi o anatomie a culturii urii de către un doctor în filologie ungurească Johann Weidlein - Das Bild des Deutschen in der Ungarischen Literatur - care dă răspunsuri la tema noastră. Avem toate cărţile pe masă! Şi atunci să fie numai ignoranţa şi incultura liderilor români de vină pentru ce ni se întâmplă? Să fie şi laşitatea, să mai fie inerţia şi sărăcia maselor, să fie corupţia sau toate la un loc?
Fenomenul de maghiarizare a românilor dintre Tisa şi Carpaţi are două aspecte esenţiale: maghiarizarea grupurilor pe teritorii întinse cuprinzând oraşe şi sate întregi şi maghiarizarea familiilor. În continuare ne vom referi doar la primul aspect al maghiarizării.
O mână de călăreţi, sichili, au fost trimişi de regalitatea catolică la marginea estică a Transilvaniei cu obligaţia de a-i ajuta pe români la paza trecătorilor. Sichili înseamnă păzitori într-o limbă turcică, şi nu reprezentau o etnie anume, iar originea lor etnică a rămas o necunoscută. Pe lângă obligaţiile comune de pază ale românilor şi sichililor, românilor le mai revenea, numai lor, paza în cnezatele Vlăhiţa şi Breţcu. Nici unde, în istoriografie, nu se vorbeşte de o colonizare a lor. Că numărul lor era nesemnificativ rezultă din însăşi faptul că Andrei al II-lea încredinţează din 1224 apărarea trecătorilor sud-estice cavalerilor teutoni. Sichilii erau organizaţi militar şi au primit privilegii economice şi juridice faţă de autohtoni. Alegeau în fruntea lor un căpitan şi un jude, se conduceau după jus Olachalis şi păstraseră organizarea în scaune (judeţe). Ulterior, în documente apare şi jus siculicalis. De atunci, de-a lungul secolelor, privilegiile lor, tot mai mari, se alimentau din discriminări din ce în ce mai insuportabile pentru autohtoni. Convieţuirea dezechilibrată între mica elită de călăreţi cu marea majoritate a românilor deposedaţi de drepturi şi aduşi la sapă de lemn s-a reglat parţial prin ,,deznaţionalizare", mai forţată, mai naturală, a românilor, până în secolul XVIII. Lupta contra românilor ia forme instituţionalizate de la începutul secolului XIX, când pe lângă bisericile maghiare (termen preluat de la maghiarofoni, care, când se referă la bisericile lor, nu se referă la ele cu un atribut creştin, ci cu atributul ce li se pare lor esenţial - rasa), administraţie, societăţile de stat, şcoală şi armată - sunt înfiinţate societăţi de maghiarizare, sunt editate manuale şi proceduri de maghiarizare, sunt întocmite planuri, hărţi şi culoare de maghiarizare.
Confesiunea ortodoxă era doar o erezie tolerată în funcţie de bunăvoinţa principelui şi stăpânului - usque ad beneplacitum principum ac regnicolarum - cum stă scris în Constituţia feudală a Principatului autonom al Transilvaniei. Iată un exemplu dintre sute de exemple: către 1892, proprietarul Boer Traian a construit o biserică romano-catolică pentru atragerea românilor la această confesiune, după ce tatăl său Traian Boeru, preot greco-catolic, a trecut înapoi la ortodocşi în 1872, ca în 1874 să treacă comunitatea românească la catolici (I.I. Rusu, în Les Roumaines et les Sicules, la pag. 156, ISBN 973-577-186-3). Acest viraj era necesar întrucât Vaticanul nu admitea formal trecerea directă a greco-catolicilor la catolicism.
Pe Valea Nirajului, maghiarizarea a fost aşa de masivă, intensă şi chiar violentă uneori, mai ales la sfârşitul secolului XIX, astfel că limba română a dispărut complet către 1920; presiunile şi teroarea exercitată asupra elementului românesc românofon şi maghiarofon erau duse la extrem aşa cum arăta în 1862 un ,,secui" din Sândominic, care spunea unui ziarist din Arad: ,,eu, sincer, nu sunt secui, dar dacă vorbesc româneşte risc să fiu bătut" (ibidem, pag. 180).
Acelaşi I.I. Rusu, la pag. 76, amintea: ,,Înainte de 1866 majoritatea populaţiei din Cristur era formată din români, către 1900 se vorbea româneşte, însă după legea lui Apponyi, toţi cei care vorbeau româneşte erau blamaţi; preotul român a fost alungat, biserica distrusă, în locul românilor au fost colonizaţi germani, armeni şi ţigani maghiarofoni; vechile familii româneşti din Cristur - unele se numesc Sztojka, iar altele precum Fogarasi, Balint, Fodor, Simon, Balas, Fejer, Eleches sau Demeter au nume maghiare sau maghiarizate". În 1968, în Marea Adunare Naţională, o deputată din zonă propune ca în locul denominaţiunii de Cristur să se adopte denominaţiunea de Cristuru-Secuiesc - şi Marea Adunare Naţională aprobă, cu aplauze!
Casele, prelucrarea lemnului, sedentarismul şi muncile câmpului, crestăturile, costumele, ţesăturile, cântecele, obiceiurile de botez, nuntă şi moarte, ceramica, denominaţiunile şi numele sunt identice cu ale românilor. Când au fost ori s-au deznaţionalizat românii ei au plecat cu toată moştenirea lor părăsind doar limba şi uneori şi confesiunea. Altfel cum au venit nişte nomazi de stepă în curbura Carpaţilor cu tradiţia prelucrării lemnului identică în toate ţările româneşti sau transalpine din Maramureş, Ţara moţilor şi Ţara de sus până în Hobiţa, Severin şi Timoc?
De unde olăritul la nişte nomazi care beau apa din burdufuri din piele de cal şi nu foloseau instrumentar casnic fragil? De unde numele sărbătorii naşterii Mântuitorului, Karacion, dacă trecând prin Kiev, în secolul IX, nu slavii, dar nici măcar cneazul lor nu se creştinase încă? De unde organizarea lor în scaune şi a germanilor, de mai la sud, în Stuhle, dacă nu de la judeţele şi juzii românilor din acel colţ de daco-romanie? Cum?
La început într-un cadru de o ostilitate feroce, mai apoi şi puşi la zid de aparatul ecleziastic, politic, administrativ, juridic, militar şi în final şi şcolar, în condiţiile divizării confesionale a românilor operate de Viena la începutul secolului al XVII-lea, românii din centrul ţării nu aveau decât două posibilităţi: să se maghiarizeze sau să se refugieze în Moldova. Cei rămaşi au împrumutat altă limbă, dar sângele nu l-au putut împrumuta! Până şi etnograful maghiarizat Paul Hunsdorfer (Hunfalvy 1810-1891) din perioada evervescenţei şovine admitea că secuii sunt un amestec cu autohtonii. Savantul Nicolae Iorga, pe bună dreptate, concluziona: ,,Secuii din Carpaţi sunt în majoritate românii deznaţionalizaţi, aşa cum o arată habitatul lor tradiţional, felul de construcţie a caselor şi modul de prelucrare a pământului".
O mână de apărători, originari din stepele Asiei, trimişi să ajute la paza trecătorilor înguste şi neprielnice de rudele lor rămase în urmă (în stepele euro-asiatice), nu putea schimba etnia populaţiei din curbura Carpaţilor. Şi iată cum conchidea americanul Milton G. Lehrer în exemplara sa lucrare, ARDEALUL PĂMÂNT ROMÂNESC: ,,Din rezultatele obţinute s-a putut trage concluzia că secuizarea românilor datează din secolul al XII-lea. Iată un auxiliar al istoriei, pe care nu-l puteau desigur prevedea ungurii la începutul operei lor nefaste de transformare a unui pământ curat românesc într-unul cu aspect curat unguresc".
Azi, în secolul XXI şi analiza ADN-ului poate confirma sau infirma studiile mai vechi ale doctorilor P. Râmneanţu şi P. David. De altfel, doctorul californian Copola Sforza, care a studiat relativ recent baza etnică în Ungaria, a găsit şi acolo un procent ridicol de unguri! Asta ca şi cum statisticile austriece după eliberarea câmpiei Dunării de sub turci n-ar fi suficiente pentru a ne lămuri în această problemă! În 1787, în Budapesta (Offen), ungurii şi maghiarizaţii atingeau abia 19% din totalul populaţiei! Şi atunci care este fermentul reafirmării şovinismului maghiar în secolul XXI în România? Şi cine sunt deţinătorii tradiţiilor rasisto-şovine hungariste?
Octavian CĂPĂŢÂNĂ
_______________________________________
Tot ce-i romanesc nu piere!
|
|
