 mariol44AdministratorDin: TOPLITA ROMANA!
Postari: 25239
|
|
Īn 1943, dupa Stalingrad, conducerea statului a hotarīt mutarea tezaurului Romāniei de la Sinaia la Tismana, lucru care s-a si realizat abia īn luna iulie 1944, īn conditiile īnaintarii rapide a Armatei Rosii spre Romānia. Antonescu voia sa-l transporte īn Spania franchista (tara īn care era stabilit si fostul rege Carol al II-lea!), pentru a-l apara de sovietici. Tezaurul trebuia īnsa aparat si de "aliatii" nemti care, gīndindu-se ca pierd razboiul, īn retragerea lor, ar fi putut sa ia tezaurul cu ei. La Tismana, tezaurul va sta pīna īn februarie 1947, cīnd va fi readus la Bucuresti. Erau circa 320 tone de aur fin. La 23 august 1944, a avut loc īnsa lovitura de stat binecunoscuta. Dupa aceasta data, soarta tezaurului va fi decisa de trei vīlceni: Adrian Mironescu, Petre Chirtop si Ion Marina. Cine erau ei?
Adrian Mironescu -casier la B.N.R.
Adrian Mironescu era, īn 1944, casier al sucursalei B.N.R. din Rīmnicu Vīlcea. Se nascuse pe 29 mai 1905 la Pungesti-Dumbraveni, judetul Vaslui, ca fiu al lui Ioan si al Nataliei. Īntre anii 1923-1925 face Scoala Normala din Vaslui. Devine īnvatator si chiar īsi practica un timp meseria īn satul Pestera, din judetul Hunedoara. Īn acest rastimp face si Scoala Comerciala Superioara din Hateg, pe care o termina īn 1927. Īn 1927 devine apoi secretar la Scoala de meserii din Rīmnicu Vīlcea, pīna īn 1928. Este īntīlnirea lui cu orasul īn care va cunoaste aventura vietii sale. Īn acest ultim an pleaca la Bucuresti la cursurile Academiei de Īnalte Studii Comerciale si Industriale pe care o absolva īn 1932. Īntre 1932-1938, lucreaza īn mai multe locuri de munca din Moldova. Īntre 1938-1941 este contabil la Cīmpulung Moldovenesc, apoi este transferat la filiala Bancii Nationale de la Rīmnicu Vīlcea. Avea 39 de ani īn 1944 si nutrea convingeri de stīnga, se pare, īnca din vremea studentiei. Aflīnd de intentia guvernului Antonescu de a evacua tezaurul Romāniei de la Tismana īn Spania, Mironescu īncearca sa dejoace aceasta tentativa transmitīnd planurile de evacuare a tezaurului... comunistilor. Īn acest scop, el apeleaza la preotul Ion Marina, viitorul patriarh al Romāniei, ca prin intermediul acestuia sa fie informati si comunistii locali, pe care acesta īi cunostea foarte bine.
Ion Marina afla si se adreseaza liderului comunistilor vālceni
Ion Marina (1900-1977) a detinut functiile de preot de tara la Babeni si apoi paroh (1933-1945) al bisericii Sf. Gheorghe, din Rīmnicu Vīlcea. A fost un activ membru national-taranist, el tinīnd locul lui Mihail Rosianu la sefia organizatiei P.N.T., īntre anii 1942-1944, dupa mobilizarea acestuia īn armata. A jucat si el un rol remarcabil īn evadarea lui Dej, īn 1944, din lagarul de la Tg. Jiu. Pe Gheorghiu-Dej evenimentele de la 23 august 1944 l-au prins īn casa parohiala a preotului Ion Marina din Rīmnicu Vīlcea. Ion Marina a avut īnsa "merite" si cu privire la tezaurul Romāniei de la Tismana. Caci, dupa demersul lui Mironescu, Marina a apelat la liderul comunistilor vīlceni, Petre Chirtop.
Petre Chirtop - lider peste 40 de comunisti vālceni
Petre Chirtop, nascut la 6 iunie 1900 īn comuna Fofeldea, jud. Sibiu, de meserie tīmplar, a fost secretarul comitetului judetean al P.C.d.R-Vīlcea, īntre anii 1940-1945. Era deci seful comunistilor vīlceni, avīnd īn subordine doar... 40 de membri de partid, 35 de barbati si 5 femei. Nu reprezenta deci o forta politica careia sa i te adresezi pentru a salva tezaurul Romāniei.
Demersul lui Mironescu a fost unul eminamente oportunist. El s-a adresat comunistilor nu pentru a "salva" tezaurul, ci pentru a cīstiga capital politic care sa-l ajute īn cariera politica si profesionala ulterioara, īn conditiile ocuparii tarii de catre sovietici si a instaurarii regimului comunist īn Romānia.
Declaratia lui Mironescu din 1971
De la Mironescu ne-au ramas o serie de marturii scrise. Astfel, īn 1971 el se adresa lui Anton Alexandrescu īntr-o scrisoare īn care spunea:
"Am fost solicitat īn primavara anului 1944 de catre tov. Chirtop sa-i predau o copie a documentelor de evacuare a tezaurului de aur de la Tismana (...) El staruia mereu la mine sa-i dau o copie de pe aceste planuri. Nu pot sti de unde stiau ei de aceste planuri. Surprins de aceste pretentii si nestiind la vremea aceea ce īnseamna C.C. al P.C.R., rezistasem, mai ales ca nivelul lor intelectual si aspectul nu-mi inspirase īncrederea pastrarii depline a unui secret de stat. Daca i-ar fi prins cu planurile la ei, desigur ca lor, ca represalii, li s-ar fi aplicat o bataie buna sau īnchisoare pe cītva timp, īnsa pentru mine, ca intelectual, ar fi īnsemnat divulgarea unui secret de stat si deci īmpuscarea mea. Ori, aveam si eu copil, sotie, parinti, deci greutati familiale si disparitia mea ar fi īnsemnat pentru ei cea mai cumplita nenorocire. Pe de alta parte, eu vazusem ce se īntīmplase cu tezaurul Poloniei, care a fost evacuat prin tara noastra, din care tezaur au platit convertibilitatea zlotilor, iar restul a fost preschimbat īn lei de refugiati, iar restul a fost evacuat prin Turcia si Londra si nu mai stiu ce s-a īntīmplat cu el si nici daca Polonia democrata a mai vazut vrea un kg de aur. De asemenea, īmi venea mereu īn minte pierderea tezaurului romānesc īn 1918, evacuat la Moscova. (...) Ceea ce īmi amintesc este faptul ca am discutat cu dvs. situatia tezaurului de la Tismana si m-ati īncurajat sa fac gestul.(...) Daca as fi facut acest gest pentru capitalisti ma umpleau de milioane, īn timp ce daca am facut-o pentru īntarirea monedei noastre nationale socialiste am primit... labe peste bot".
Petre Chirtop sustine ca Mironescu i-a oferit planurile din proprie initiativa
Dar iata si marturia lui Petre Chirtop, alt participant de marca al acestei povesti, cu precizarea ca aceasta a fost "cosmetizata" de autorul acestui articol, Chirtop fiind semianalfabet :
"Cele aratate de tovarasul Mironescu au decurs practic īn felul urmator: Am fost anuntat de preotul Marina Ion, de la biserica Sf. Gheorghe, din piata orasului, cu care aveam legaturi ca simpatizant de īncredere, cum ca un functionar de la Banca Nationala vrea sa stea de vorba cu partidul comunist. Am raspuns ca voi raspunde dupa ce voi medita putin asupra faptului. La prima īntīlnire cu tovarasul Agiu Constantin i-am adus la cunostiinta acest caz. Dīnsul mi-a zis: "Esti obligat sa-i raspunzi, dar trebuie sa fii foarte prudent ca sa nu fi atras īntr-o cursa. Primesti tot ce va propune daca este interesant, dar nu discuti nimic despre partid." I-am acordat īntīlnire (lui Mironescu n.n) la locuinta preotului Marina unde mi-a relatat cele aratate de dīnsul, promitīnd ca ne poate da o copie dupa planul stabilit, fapt ce l-a si īndeplinit. Acest plan a fost vazut numai de subsemnatul si de tov. Agiu Constantin, caruia i-am predat planurile. Mai multe nu cunosc ce s-a facut cu acest plan. De aici īnainte am mai luat legatura cu tovarasul Mironescu Adrian, care ne mai furniza unele probleme īn legatura cu situatia financiara a tarii. A dat si bani pentru Ajutorul rosu. Nu pun problema ca pe aceasta linie sa-l facem pe Mironescu un erou, dar putem sa-i acordam numele de patriot desavīrsit al poporului. Chirtop Petre3 iunie 1980, Rm.Vīlcea"
Mironesu neaga
Fata de relatarea lui Mironescu din scrisoarea adresata īn 1971 lui Anton Alexandrescu, situatia este putin schimbata. Acolo se arata ca Mironescu a fost solicitat de comunistii vīlceni sa le dea planurile de evacuare a tezaurului. Mironescu se minuneaza chiar: "nu pot sti de unde stiau ei de aceste planuri - copii se aflau la R. Vīlcea... Surprins de aceste pretentii si nestiind la vremea aceea ce īnseamna C.C. al P.C.R., rezistasem, mai ales ca nivelul lor intelectual si aspectul nu-mi inspirase īncrederea pastrarii depline a unui secret de stat".
Mironescu da vina pe Alexandrescu: "īncurajat de dvs. am copiat planurile, fara sa stie nimeni si le-am predat tov. Chirtop, care la rīndul lui, le-a dat tov. Agiu, delegatul C.C. cu aceasta problema".
De fapt, Mironescu vrea sa plateasca niste polite si īncearca sa si-l faca aliat īn acesta īntreprindere pe Anton Alexandrescu, si el un neīndreptatit al comunistilor: "Am fost īnsa surprins cīnd, solicitīnd calitatea de ilegalist din 1942, data la care am luat legatura cu P.C.R., am vazut īn dosarul respectiv o declaratie a tov. Rosianu prin care arata ca m-a folosit pentru a capata informatii asupra planului de evacuare de la Tismana. De asemenea, am aflat de la tov. Chirtop ca actiunea opririi evacuarii tezaurului a fost īnsusita de la tov. Marina si Rosianu, care datorita acestei situatii au ajuns īn situatiile cunoscute, iar eu care mi-am asumat tot riscul actiunii am fost aruncat peste bord ca un putregai. Frumoasa recompensa!"
Īn relatarile celor doua scrisori sunt mentionati alti doi vīlceni: Anton Alexandrescu si Mihail Rosianu. Sa spunem ceva si despre ei:
Anton Alexandrescu era originar din comuna Lalos - Vīlcea. A fost conducatorul Tineretului Universitar National-Taranesc. A studiat la Academia comerciala si la absolvire a obtinut un post modest la Banca Nationala. Īn 1945 va provoca o sciziune īn cadrul P.N.T., creīnd P.N.T - Anton Alexandrescu, un mic grup politic. Anton Alexandrescu a intrat īn guvernul Groza, ca ministru al Cooperatiei (1945-1947). Avea atunci 42 de ani. Comunistii s-au folosit de el si cīnd s-au instalat bine la putere s-au dispensat de serviciile lui. Īn 1950 a devenit, totusi, rector al Academiei de Studii Economice din Bucuresti.
Mihail Rosianu (1900-1973) este un personaj extrem de contradictoriu. Īnvatator la Mateesti-Vīlcea, a fost un lider important al organizatiei national-taraniste vīlcene, īn 1940 preluīnd chiar sefia organizatiei. La 23 august 1944 a devenit secretarul organizatiei comuniste a regionalei Oltenia (fiind, dupa propria-i marturisire, comunist de maniera conspirativa īnca din 1937!). Īn 1944 a luat parte activa la evadarea lui Gheorghiu-Dej din lagarul de la Tīrgu Jiu. A devenit ulterior un protejat al lui Dej īndeplinind importante functii politice, dar nu īn prima linie a puterii.
Mironescu s-a consultat deci si cu Anton Alexandrescu, prieten mai vechi, venit de pe front la Rīmnic pentru un control medical, care i-a īntarit convingerea de a sustrage planurile de evacuare ale tezaurului si a le da lui Chirtop. Īn sediul B.N.R. de la Rīmnicu Vīlcea erau pastrate un rīnd de chei de la tezaur, ca si planurile de evacuare, cel al formatiunilor cu paza, etc. Mironescu a transmis toate aceste informatii comunistilor vīlceni prin intermediul lui Ion Marina.
Soarta tezaurului naste controverse
Dupa unele opinii, īn 1947, tezaurul a fost luat de rusi īn sapte camioane si, dupa ce a fost dus la Bucuresti, a fost evacuat īn Uniunea Sovietica. Mai īntīi, īnsa, a fost transformat īn lingouri de tip sovietic-STAS. Dupa o alta opinie, tezaurul a fost dus de la manastire pīna la gara din Tīrgu Jiu cu ajutorul carelor cu boi. Trei lazi cu aur s-ar fi "pierdut" īn Baia de Fier la casa unui profesor pensionar. Se mai spune ca, la Bucuresti, cei care au avut misiunea de a transporta aurul pīna īn capitala, au fost īmpuscati pentru a se pierde urma oricarei informatii despre tezaur. Deci, dupa unele opinii tezaurul a fost devalizat īn īntregime. Dupa alte opinii, acest fapt ar fi neadevarat, stocul de aur al Romāniei crescīnd din august pīna īn decembrie 1944 cu 25 %, si a ramas constant pīna īn decembrie 1946. Ar fi scazut īn 1947, doar datorita faptului ca au fost expediate īn Elvetia, drept gaj pentru importul de cereale, 65 de tone de aur.
Comunistii n-au rasplatit tradarea lui Mironescu
Epilogul acestei povesti nu a fost deloc cu "happy end". Iata de ce: Mironescu a fost rasplatit "moderat" de comunisti, iar, dupa ce īn 1945 a fost avansat contabil, iar īntre 1947-1951 director, īn 1952 lui Mironescu i s-a desfacut contractul de munca. A fost chiar exclus din partid la 28 noiembrie 1951, motivele invocate fiind de doua feluri: politice si profesionale. Cele politice au fost: mama lui era fiica de arendas, rudenie cu fostul ministru G.G. Mironescu, propaganda legionara, atitudine antisindicala, criticarea si persecutarea elementelor muncitoresti. La motivele profesionale erau mentionate: angajarea la banca a lui Iosif Andreescu (fost prefect vīlcean īntre 1945-1946, din partea partidului lui Anton Alexandrescu) si a lui Dumitru Cnobloch (fost expropriat), īmpuscarea unei caprioare - neavīnd autorizatie, refuzul de a da masina institutiei pentru transportarea unor cadouri pentru ziua de nastere a lui Dej - pretinzīnd contravaloarea transportului! - si dispret fata de activistii de partid.
Desi Mironescu arata cu argumente ca aceste acuzatii erau ridicole, Securitatea īi "dovedeste" rudenia cu G.G. Mironescu ("neam de a 6-a spita" !) si faptul ca fratii sai au facut politica liberala. Mironescu este exclus din partid. Īntre 1952-1955 este expert contabil la Tribunalul Rīmnicu Vīlcea. Din 1956 pīna la pensionare va lucra īn cadrul Episcopiei Rīmnicului, fiind delegat cu conducerea atelierelor manastiresti. Interesant este si faptul ca īn dosarele Securitatii nu se pomeneste nimic despre contributia sa la salvarea tezaurului de la Tismana si nici el nu a clamat acest lucru. Probabil ca frustrarile ulterioare l-au facut sa se victimizeze si sa-si gaseasca merite pentru ca nedreptatea facuta lui sa para cu atīt mai mare.
Marina a ajuns Patriarh, Rosianu - ambasador
Mironescu a vrut, deci, sa fie si el beneficiar al privilegiilor comuniste. A constatat īnsa ca Rosianu si Marina īsi asumau toate meritele. Marina ajunsese patriarh, sub numele de Justinian, Rosianu a fost si el īn multe īnalte demnitati comuniste (membru C.C. al P.C.R. īntre 1945-1948, adjunct al ministrului Īnvatamīntului Public - 1948-1949, presedinte al Comitetului Radio - 1952-1953, membru al Prezidiului M.A.N. - 1954-1956, ambasador īn Bulgaria si Ungaria, etc). Rosianu a pretins chiar ca Mironescu a fost doar ... "unealta lui" si s-a opus cererii acestuia care solicita acordarea calitatii de ilegalist din anul 1942, data de la care Mironescu luase legatura cu P.C.R. prin acordarea de bani pentru Ajutorul Rosu. Acest fapt a atras probabil dezvaluirile prezentate aici, ingratitudinea celor doi mari demnitari comunisti ramīnīnd marea drama a vietii lui Mironescu, acesta īncercīnd mult timp dupa aceste evenimente sa i se recunoasca meritele legate de "salvarea" tezaurului Romāniei de la Tismana.
Nici Chirtop nu a beneficiat īn vreun fel de aceasta "realizare", īn 1945 fiind schimbat de la sefia organizatiei comuniste vīlcene de catre Rosianu. Rosianu sustinea chiar ca el ar fi organizat o garda patriotica la Craiova si s-ar fi opus, la 22 august 1944, la evacuarea faptica a tezaurului. Din memoriile generalului Titus Gīrbea, fost comandant al trupelor romāne din zona Olteniei (cu misiunea speciala de a asigura paza tezaurului !) reiese ca unele grupe agresive, organizate de comunisti, pretextīnd ca sīnt "turisti ce voiau sa viziteze frumoasa manastire", au īncercat sa forteze intrarea īn grota unde era ascuns tezaurul, dar la prima salva de pusca au fugit iepureste.
Povestea tezaurului are o legatura si cu "mazilirea" lui Patrascanu. Se pare ca liderul comunist a avut ideea apararii tezaurului de sovietici prin baterea unor monede de aur. Procedeul ar fi avut mai multe avantaje: ar fi suprimat inflatia galopanta din acei ani (interesant este si faptul ca dupa revolutia romāna din 1989, aceeasi idee de a stopa inflatia a avut-o si economistul american de origine romāna, Anghel Rugina!) si ar fi salvat si tezaurul, pe principiul "facem bani de aur, īi dam la populatie si-apoi īi adunam". Dupa marturiile unui fost angajat al Bancii Nationale s-ar fi batut chiar o serie de "cocosei de aur", care au si fost pusi īn circulatie, fiecare moneda fiind īnsotita de un certificat. Oamenii puteau cumpara certificatele si... "cocoseii". Un fel de certificate de trezorerie cu garantia īn aur data pe loc. La Plenara C.C. al P.M.R., din iunie 1948, Dej a specificat chiar ca "dupa reforma monetara (Patrascanu) a cerut ca statul sa arunce pe piata monede de aur, ceea ce ar fi dus la caderea īnapoi īn haosul inflatiei si la īntarirea pozitiilor economice ale capitalistilor". Sigur, ipoteza este putin hazardata, din lipsa unor dovezi mai concludente, dar ea merita macar mentionata, daca nu pastrata ca o viitoare pista de cercetare.
_______________________________________
Tot ce-i romanesc nu piere!
|
|
