 mariol44AdministratorDin: TOPLITA ROMANA!
Postari: 25239
|
|
Pe aceşti valahi opincari trebuie să-i extirpăm, să-i ucidem ca pe duşmanii noştri… Preoţii predică iubirea poporului, dar aceasta este numai o momeală, fiindcă Dumnezeu nu ajută decât forţa brută şi această forţă brută noi cu toţii trebuie s-o întrebuinţăm pentru a ucide şi a extermina pe aceşti valahi… Vom organiza şi o noapte a Sfântului Bartolomeu… şi vom ucide şi copiii în pântecele mamelor lor” (Teroarea horthysto-fascistă în nord-vestul României, septembrie 1940 - octombrie 1944, Editura Politică, Bucureşti, 1985, pag. 56)
„3 soldaţi s-au prezentat la casa fostului primar Gheorghe Petricean, l-au ridicat, l-au dus la marginea satului, l-au înjunghiat cu baioneta, i-au scos ochii şi, după ce l-au chinuit, l-au împuşcat” (op. cit., pag. 60)
„Cadavrele femeilor au fost desgolite şi batjocorite… au fost îngropate jumătate pentru a fi mâncate de câini” (op. cit., pag. 61)
„… pe câmp, au găsit câţiva copii români păscând vitele… au fost cu toţii împuşcaţi şi lăsaţi morţi pe islazul comunei” (op. cit., pag. 63)
„Învăţătorul cu soţia au fost prinşi şi aduşi în Trăznea, unde au fost răstigniţi de uşa bisericii şi împuşcaţi” (op. cit., pag. 65)
„Cazul preotului Trăian Costea, care, după ce a primit un glonte în cap, a fost tras pe galeria de lemn a presbiteriului, căruia i s-a dat foc şi a ars în întregime odată cu cadavrul preotului, este tipic.”
„După încetarea focului de arme, ungurii au pus mâna pe copiii de români şi de vii îi aruncau în văpaia focului (caselor care ardeau), arzând de vii în chinuri groaznice şi mare jale răsună în tot locul de plânsetele lor” (op. cit., pag. 66)
„… martirajul protopopului Aurel Munteanu… În târgul din mijlocul oraşului, o bandă de 21 de unguri agresivi l-au schingiuit, timp de 4 ore, cu o ferocitate care întrece orice închipuire… l-au lovit peste cap, peste faţă, peste braţe cu ciomege. I-au smuls părul şi barba din rădăcină cu carne cu tot. Budai Janos Gyepu i-a înfipt un baston în gură de mai multe ori până i-a ieşit prin ceafă” (op. cit., pag. 67, 70)
„Românii care încercau să reziste erau omorâţi în bătăi, înjunghiaţi cu cuţite, tăiaţi cu topoare” (op. cit., pag. 73)
„Femeile au fost batjocorite, iar copiii spintecaţi… Cadavrele au fost cărate cu căruţele, unii încă mai respirau, şi îngropate într-o groapă comună peste care s-a turnat var” (op. cit., pag. 75)
„pe 30 de bărbaţi dintre care 6 evrei i-au dus… la 20 km de comună, schingiuindu-i şi apoi împuşcându-i, ulterior cadavrele acestora fiind jefuite. … au mai fost ucişi încă patru români şi o familie slovacă compusă din nouă membri”. ,,… toţi bărbaţii au fost împuşcaţi, iar cele două femei, care erau cu ei, au fost batjocorite, iar apoi ciopârţite” (op. cit., pag. 76)
„Unora li s-au zdrobit oasele cu ciomegele, alţii au fost împunşi cu baionetele, altora li s-au scos ochii, li s-au tăiat urechile, unei fetiţe de patru ani… i-au turnat petrol în cap şi i-au dat foc, altora le-au sfărâmat dinţii, li se smulgea părul cu carne, li se tăiau buzele, alţii au fost siliţi să bea sângele care le curgea din răni, două fete, de 18 ani şi alta de 14 ani, au fost schingiuite bestial fiindcă nu au lăsat să fie violate, unora li se punea sodă caustică pe piele peste care se turna apoi apă caldă. Lui Dumitru Matei din Oradea i-au scos ochii cu baioneta, iar un bătrân pensionar a fost silit să mănânce fecalele amestecate cu ardei şi să bea urină” (op. cit., pag. 81)
„La acelaşi tratament barbar, fără nicio consideraţie sau ruşine pudică, au fost supuse şi femeile. Dezbrăcate, erau aşezate câte una pe un scaun lung, ca într-o sală de operaţie, şi controlate chiar şi în părţile intime. Toţi banii şi obiectele de valoare au fost confiscate” (op. cit., pag. 110)
„La 27 octombrie 1942, studenţii maghiari din Cluj, împreună cu populaţia maghiară, au ieşit în stradă manifestând contra românilor şi a statului român, strigând „Vrem sânge de valah!” (op. cit., pag. 95)
EVREII
„Cu sălbăticie s-a deslănţuit teroarea şi împotriva populaţiei evreieşti. Datorită ferocităţii şi zelului poliţiei şi jandarmeriei horthyste, evreii din nordul Ardealului cotropit, au fost nimiciţi cu o viteză fără precedent prin cea mai crâncenă deportare şi cel mai nemilos program de masacrare întâlnit în timpul războiului” (op. cit., pag. 251)
„Unanimitatea societăţii maghiare, apărătoare a purităţii rasiale, urgentează de aproape 25 de ani rezolvarea problemei evreieşti… Ungurimea nu de un an, doi, ci de decenii a constatat pe propria sa piele ce pericol fatal înseamnă pentru ea influenţa evreiască care se amplifică în proporţii tot mai mari… Dezevreizarea spirituală şi fizică a ţării reprezintă, în primul rând şi în mod indiscutabil, interesul maghiarimii; tocmai de aceea o vom înfăptui neapărat” (op. cit., pag. 253)
„... Erau torturaţi să mărturisească unde şi-au ascuns lucrurile de valoare... deosebit de sadici, utilizau dispozitive electrice pentru a le determina pe victime să mărturisească. Introduceau un capăt al unui astfel de dispozitiv în gura victimei şi celălalt în vagin sau îl aplicau pe testicule. Aceste torturi inumane i-au făcut pe mulţi evrei să-şi piardă minţile sau să se sinucidă” (op. cit., pag. 258)
OPINII
Gyorgy Ferenczy: „Până aici se aude hohotul disperării al multor sute de mii de oameni ajunşi sub stăpânire străină pe pământul Golgotei din Transilvania, unde vântul suflă leşurile celor spânzuraţi, unde cadavrele martirilor asasinaţi cu o sălbatică cruzime vestesc că instinctul bestial s-a eliberat şi barbarismul şi răzbunarea joacă dansul sălbatic al morţii... şi aceşti oameni îndrăznesc să se numească creştini? Aceştia vorbesc despre dragostea frăţească creştină? ... A chinui fără vreun motiv politic, cu un vandalism necruţător, oameni lipsiţi de apărare este nemaiîntâlnit în istoria statelor civilizate ale Europei. De aceea, nu putem exprima decât dispreţ... şi dacă aceasta se mai continuă, atunci nu-mi rămâne altceva decât să mă ruşinez că m-am născut secui-maghiar şi să reneg şi faptul că am învăţat prima oară să mă rog lui Dumnezeu în limba maghiară” (Arad, 18 septembrie 1940) „Şi atrocităţile au continuat...” (op. cit., pag. 43, 44)
Bjoernson: „În tinereţe am iubit şi admirat mult poporul maghiar. Mai târziu, cunoscându- l mai de aproape, am început să-i detest şovinismul. Aceste nedreptăţi vor duce Ungaria mai devreme sau mai târziu la pieirea sa” (op. cit., pag. XXVII)
Raoul Şorban: „Ungaria astăzi este întoarcerea la un despotism desfrânat şi compromite tot ceea ce înseamnă libertate şi progres” (op. cit., pag. 84, 85)
Nicolae Iorga: „Ce s-a petrecut acolo... întrece orice închipuire şi se poate pune alături de cele mai groaznice scene din vremea năvălirilor barbare, când, cel puţin, setea de a omorî nu era unită cu un sadism care aparţine vremurilor noastre. ... Statul român va face ce crede. Din partea noastră n-avem decât un sfat. A nu se clinti un fir de păr din capul unui cetăţean maghiar al României. E cea mai teribilă pedeapsă ce putem da chinuitorilor şi asasinilor” (op. cit., pag. 84)
„… În prima parte a lunii mai, ministrul de interne horthyst, prin ordinul strict confidenţial nr. 9582/1941, cerea organelor locale din teritoriul ocupat să depisteze şi să distrugă orice urme, documente, fotografii, filme, plăci fotografice etc. care atestau atrocităţile comise de ocupanţii horthyşti în partea de nord-vest a României ori în Bacica, Subotiţa, Ucraina subcarpatică etc.” (op. cit., pag. 85)
Fără comentariu. Vorbeşte istoria. Dar să luăm aminte!
_______________________________________
Tot ce-i romanesc nu piere!
|
|
