 mariol44AdministratorDin: TOPLITA ROMANA!
Postari: 25239
|
|
Astăzi este o datorie de onoare să fifii neutru sau băşcălios în raport cu tot ce ţine de ţară, român, românitate
Ungurii pierd vremea, întinzându- şi identitatea peste un spaţiu care nu e al lor. Se naşte cu virulenţă un om, în inima Europei, fără conţinut, dar cu pretenţii. Deci, foarte agresiv. Stranie cultură. După ce aproape că i-au convins pe secui că sunt unguri, după ce şi-au însuşit un alfabet secuiesc incert zicând că e unguresc, acum nu le rămâne decât să marcheze la Cluj, un important simbol, un rege... care nu e de-al lor, dar care a guvernat Ungaria.
Românii pierd vremea, accesul la propriul timp, berfelindu-şi istoria. Astăzi este o datorie de onoare să fi i neutru sau băşcălios în raport cu tot ce ţine de ţară, român, românitate. Nu ştiu cum îşi închipuie oamenii ăştia că pot face treabă în absenţa locului din ei. Din nou avem un om fără centru, fără conţinut. Pentru că pierde ce-i al lui, e blazat, chiar dacă e organizat („e pragmatic”). Tot o specie de agresivitate.
foto
Ambele popoare pierd pe mâna propriilor lor elite. Vectorul este minciuna şi ignoranţa. Liantul este lenea. Nu trebuie decât să citeşti o carte de istorie (dar atenţie, acum deja nu orice carte, se poate începe cu răsfoirea Istoriei Românilor de Giurescu, care nu e prea solicitantă . Cuprinse într-o lene cosmică, ambele mase merg de-andoaselea prin timp. Unii consumându-l pe al altora, alţii pierzându-l pe al lor.
Aşa am ajuns să avem ardeleni în guvern, printre elitele intelectuale, pentru care Ardealul a ajuns o povară care trebuie neapărat multiculturalizată, adică dată spre administrare politică unor interese străine (în cazul de faţă, Ungariei Mari). Dincolo de grotescul acestei renunţări, problema Ungariei Mari e, din punctul de vedere al conţinutului, ca o băşică fără conţinut. Este însă periculoasă, mai ales în raport cu impotenţa noastră sclifosită.foto
Cazul concret. Inaugurarea statuii lui „Mathias Rex” la Cluj-Napoca, de pe 2 aprilie. Dincolo de aruncarea la coş, pe aproape un milion de euro (cât a costat recondiţionarea), a plăcii puse de Iorga prin anii ’20, care reintegra în circuitul normal al culturii statuia, nu putem să nu remarcăm tragicomedia momentului prin următoarele fapte:
- singurul ministru român prezent a fost Kelemen Hunor;
- deşi Matei Corvin a fost ultimul nobil de naţionalitate română care a guvernat Ungaria, piaţa centrală din Cluj a fost plină de steaguri maghiare şi de etnici maghiari.
Matei Corvin, ca şi tatăl său, Iancu de Hunedoara, au ajuns la tronul Ungariei după ce au înfrânt marea nobilime. Cine era marea nobilime? Cum românii erau doar naţiune tolerată (termen juridic din Codul Werboczi, din secolul XV), e de la sine înţeles că marii nobili erau... unguri. Dacă ducem raţionamentul până la capăt, simplifi când lucrurile, ar rezulta că atât Iancu de Hunedoara, cât şi Matei Corvin au ajuns la putere înfrângând forţe ungureşti importante. Dar lucrurile erau mai complicate. Până la alipirea forţată a Transilvaniei la Ungaria (în două momente: 1848 şi 1867), principala forţă antiotomană din Ungaria erau... românii. Nu de alta, dar erau singurii cu putere demografi că. Aşa că parada în costume medievale din piaţa Clujului e pură butaforie, ţăranii noştri nu aveau „costume”.
Cred că mândria superdezvoltată ar fi distrus la propriu trupurile participanţilor la manifestare, dacă ar fi ştiut cum stătea treaba (presa zice că acolo nu au fost români de rând). Dar totul depinde, dacă şi cum citeşti istoria. Repet: ei se mint furând istoria altora, noi ne minţim prin luxul pierderii ei pe drum, prin cotloanele fără coţinut ale „societăţii civile”, ale „europenismului”, „terorismului” etc.. Fiecare îşi trăieşte viaţa în felul lui.
Una peste alta, e bine că ungurii se bucură la statuia domnitorului român. E rău că nu ştiu de ce o fac. Şi e şi mai rău că Statul Român nu ştie ce pierde lăsând istoria în drum. Este comic să vezi atâtea inimi românofobe strânse la statuia unui mare român. E jalnic să nu vezi niciun român în jurul marelui domnitor. O fi murit Clujul sub răsuflarea multi - culturalismului şi a spiritului civic? Of Doamne, iar pierdem vremea! Încă un loc în care vedem uriaşa inutilitate a Statului Român, pentru români.
Dar să încheiem apoteotic, prin cuvintele ministrului ungur al Culturii (din Ungaria):
„Clujul este al nostru! Semnul nostru este pe aproape fi ecare bucată de lemn, pe tot ce s-a clădit în acest oraş, semnul nostru este şi pe statuia lui Mathias Corvin, o statuie făcută pentru gloria maghiară”. [Ho-de!, că nu e chiar aşa. Mai întâi îl făcură romanii, apoi fu cetate în voievodatul lui Gelu care se bătu cu voi vreo 200 de ani, iar apoi, tot barocul acela la care te referi, probabil, domnule ministru, e făcut pe munca şi pe aurul nostru. Fără supărare, deşi, n-ar strica.]
Aşa să vă ajute Dumnezeu! Iar pe noi să ne apere, de ai noştri mai întâi.
conf. univ. dr. Radu Baltasiu
(Bucureşti)
_______________________________________
Tot ce-i romanesc nu piere!
|
|
