 mariol44AdministratorDin: TOPLITA ROMANA!
Postari: 25239
|
|
- Interviu cu prof. Alina Măciucă, liderul Filialei Harghita a FSI ,,Spiru Haret"
Una dintre cele mai cunoscute ziceri ale lui Vladimir Ilici Lenin a fost învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi. Dar când această învăţare se desfăşoară într-un mediu organizat cum este şcoala, atunci trebuie create câteva condiţii. Condiţii pentru elevi şi condiţii pentru cei care stau în faţa copiilor.
Despre sistemul de învăţământ românesc - unde se află, ce-i lipseşte, ce ar trebui schimbat - am stat de vorbă cu doamna profesor Alina Măciucă, liderul Filialei Harghita a Federaţiei Sindicatelor din Învăţământ ,,Spiru Haret".
,,Lipseşte încrederea că învăţământul poate să ajute la ieşirea din abisul în care ne aflăm"
- Unde se află învăţământul românesc?
- Se află mult mai departe, în urmă vorbind, faţă de ce a fost o dată. Schimbările din ultimii ani nu au adus nimic nou; ne aflăm în situaţia de faţă şi nimeni nu ştie nimic. Trebuie să facem ceva - profesori, societate în general - să reuşim să ieşim din această situaţie.
- Ce-i lipseşte învăţământului românesc?
- Îi lipsesc multe. O dată, lipseşte încrederea. Lipseşte încrederea că învăţământul poate să ajute la ieşirea din abisul în care ne aflăm. Învăţământul - cadrele didactice, părinţii, elevii majori - au devenit pentru societatea românească doar o masă de manevră electorală. Să nu uităm de toate promisiunile, să nu uităm de toate legile şi suntem, puţin spus, dezamăgiţi de ceea ce se întâmplă.
,,Noi nu producem obiecte, noi formăm caractere. Nu putem să scoatem rebuturi"
- Pe vremuri un profesor se afla pe o treaptă socială înaltă. Acum cine mai intră în sistem? Dintre tineri, cine îşi mai doreşte cu adevărat să devină profesor?
- Dintre tineri, foarte puţini. Eventual cei care au tradiţie în familie, aceia îşi mai doresc să intre în sistem. Majoritatea dintre cei care termină liceul, facultatea, chiar modulul pedagogic îşi aleg un loc de muncă conform pregătirii, dar în nici un caz profesor. Pentru că munca la catedră presupune dăruire, profesionalism. Dar nu poţi să stai la catedră gândindu-te că acasă ai familie, ai copii de întreţinut nu numai acasă, ci şi la facultate; mulţi dintre noi au rate, au probleme de rezolvat, iar sistemul de remuneraţie în învăţământ este sub orice critică.
Concluzia este următoarea: din ce în ce mai puţini tineri vin în învăţământ. Numai cei care simt cu adevărat; unii, poate, vin în învăţământ doar pentru a-şi găsi un loc de muncă cât de cât stabil, dar fără a produce nimic. Şi să nu uităm: noi nu producem obiecte, noi formăm caractere. Şi trebuie să le formăm pe parcursul a 12 sau 13 clase. Nu putem să scoatem rebuturi. Dacă într-o fabrică nu ţi-ai făcut norma, mai stai după program câteva ore - aici n-avem voie.
Noi lucrăm cu oameni şi de noi depinde cum se vor prezenta mai departe - la locul de muncă, îi învăţăm să respecte legea, îi învăţăm să fie cinstiţi, să se respecte între ei, să muncească cu dăruire - dar când privesc în jur şi văd ceea ce se întâmplă, ceea ce le spunem noi li se pare derizoriu şi aleg cu totul altă cale. Este păcat, pentru că la şcoală mulţi sunt atraşi de meseria aceasta, li se pare frumoasă, dar trebuie să ai talent. Dacă simţi că nu eşti atras, mai bine te duci în altă parte. Nu vii la şcoală numai să stai 4-8 ore; pe lângă orele de la clasă mai sunt încă 3-5-6 ore pe care, acasă, le consumi pentru a te pregăti, pentru că nu te poţi prezenta în faţa copiilor fără să nu stăpâneşti totul - să stăpâneşti materia, să stăpâneşti clasa, să îi faci să te simtă aproape.
- Această respingere faţă de meseria de profesor şi-a pus amprenta pe calitatea procesului de învăţământ?
- Am urmărit rezultatele de la examenul de titularizare; cel puţin din judeţul Harghita. Notele sunt destul de mici. Adică, dacă vrei să te titularizezi, în mediul urban sau rural, trebuie să ai cunoştinţele necesare şi dacă un profesor nu este bine pregătit din toate punctele de vedere - pentru că poate să cunoască materia la perfecţie - dacă nu are harul acesta, ca şi un preot în Parohie care îşi adună enoriaşii, atunci amprenta se vede. Şi să ne uităm la rezultatele din ultimii ani. Rezultatele noastre se măsurau cândva în numărul celor admişi în unităţile de învăţământ superior în urma unui examen. Acum putem să măsurăm rezultatele noastre după minimum 10-12 ani.
- În fiecare an Guvernul promite că va acorda o atenţie sporită învăţământului. Sindicatele ameninţă cu greve şi boicotarea examenelor. Când se vor rezolva problemele din învăţământ?
- Problemele din învăţământ se vor rezolva atunci când toată lumea - nu numai profesorii - îşi vor respecta cuvântul dat. De bine, de rău, noi ameninţăm şi cu asta rămânem. Nu luptăm pentru noi, noi luptăm pentru toată lumea, să le fie bine în primul rând copiilor. Degeaba se spune că nu este elevul în centrul reformei pentru educaţie - întotdeauna, în drumul spre şcoală, un profesor nu se gândeşte decât la elevul pe care îl are în clasă. Dar se pare că prioritatea naţională nu este educaţia; doar atunci când urmează alegeri, atunci când trebuie deformată atenţia societăţii de la problemele grave care există în jurul nostru.
Teoria ca teoria, dar practica...
- Se tot discută despre reformă, despre investiţii în învăţământ. Despre construcţii şi renovări de clădiri. Când se va vorbi şi despre dotările din laboratoare? Şi întreb asta pentru că în afară de informatică, chimia, biologia, fizica au rămas tot la teorie, iar practica din laboratoare se face cu ajutorul imaginaţiei.
- Pot să vorbesc despre ceea ce se întâmplă în tot judeţul. Într-adevăr, accent mare s-a pus pe amenajarea laboratoarelor de informatică. A fost un început în forţă, după care...
Banii pentru renovarea unităţilor de învăţământ, ale internatelor, cantinelor, ale sălilor de sport vin cu foarte mare greutate. Se încep lucrări, banii se termină, clădirea rămâne pe jumătate renovată. Renovările încep totdeauna odată cu debutul anului şcolar, în unitatea de învăţământ se creează haos, să nu mai vorbim de securitatea elevilor în astfel de condiţii - se sparg pereţi, se schimbă ferestre, se amenajează toalete, toate acestea, evident, afectează procesul de învăţământ. Nu există o coerenţă în această privinţă.
Am putea foarte bine să avem şi noi unităţi de învăţământ cum am văzut în străinătate. Există în ţară astfel de şcoli, dar din păcate sunt foarte puţine.
- Ce vi se pare mai important: punerea unor termopane la instituţia de învăţământ sau montarea unei conducte de gaz în laboratorul de chimie?
- Amândouă sunt importante. Dar în procesul de învăţământ importantă este concentrarea asupra procesului didactic. Importante sunt amândouă, dar să nu uităm că putem avea termopane, putem avea 7.000 de conducte de gaz, apă şi marmură, dacă nu avem profesori...
- Se zice că programa din învăţământul liceal este prea stufoasă. Cât din ea este teorie şi cât practică? Consideraţi că ar fi necesară o schimbare în acest sens?
- Noi vorbim de foarte mult timp de schimbarea programelor şcolare nu numai la liceu, ci şi la clasele gimnaziale, pentru că şi elevii de gimnaziu au un program extraordinar de încărcat şi asta datorită programelor care nu s-au modificat de ani buni de zile. Schimbăm pe ici pe acolo, mai scoatem un capitol, mai scoatem un paragraf, dar n-are nici o legătură cu realitatea. Practică se face foarte puţin. Dacă nu ai laboratoare bine dotate, dacă nu ai săli de sport, dacă nu ai teren de sport, dacă nu ai bibliotecă amenajată şi dotată aşa cum trebuie, degeaba foloseşti mijloacele cele mai moderne, până la urmă totul depinde de profesor. Profesorul este cel care ştie ce trebuie să facă.
Ar fi cam târziu pentru schimbarea legii învăţământului în noul an şcolar...
- Se apropie debutul unui nou an şcolar şi noi alegeri prezidenţiale. La ce să ne aşteptăm de la anul 2009/2010, atât din partea guvernanţilor, cât şi din partea reprezentanţilor învăţământului?
- Îmi amintesc că înainte cu câţiva ani am boicotat festivităţile de începere a noului an şcolar chiar dacă în judeţul nostru s-a aflat, pe atunci, d-l ministru Hârdău.
Trebuie să subliniez un lucru: sindicatele nu fac politică, noi facem politica elevului - elevul este stăpânul nostru până la urmă. Politicienii... fac ce ştiu ei mai bine.
Vom debuta în noul an şcolar cu o nouă Lege a învăţământului, dar nu acceptăm ca ea să nu fie dezbătută de toată societatea românească. Avem încredere că reprezentanţii noştri - preşedinţi şi lideri ai federaţiilor sindicale - au negociat aşa cum trebuie toate condiţiile şi toate articolele acestei legi. Dar mi se pare cam târziu - noi începem anul şcolar pe 1 septembrie, nu pe 15 - să-i anunţăm pe copii, părinţi, profesori că se schimbă ceva...
Consemnare de LIVIU CÂMPEAN
_______________________________________
Tot ce-i romanesc nu piere!
|
|
