CALIMANEL-TOPLITA ROMANA
Ca utilizator al forumului http://marianolaru.3xForum.Ro aveti obligatia de a sterge orice mp3/video/album descarcat de la noi in maxim 24 de ore de la download. In cazul nerespectarii acestui termen, administratorul si/sau creatorul acestui forum nu poate/pot fi tras/trasi la raspundere pentru nimic. Nu gazduim fisierele aflate pe site, ci le indexam de pe alte site-uri!Disclaimer: This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites.
mariol44
Administrator Din: TOPLITA ROMANA!
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 25239
"În zorii zilei de 21august 1968, Bucureştiul era împânzit de soldaţi şi tancuri… Aveam să aflăm că trupe ale Pactului de la Varşovia au ocupat Cehoslovacia. Umblau zvonuri că este posibil ca şi România să fie invadată! Peste încă o oră ne aflam deja cu aparatele de filmat în Piaţa Palatului (cunoscută drept Piaţa Republicii în vremea comuniştilor, actualmente Piaţa Revoluţiei), acolo unde avea să se desfăşoare mitingul de protest al locuitorilor Capitalei şi unde Nicolae Ceauşescu avea să rostească celebrul discurs de condamnare a ceea ce se întâmpla la Praga. Din câte ştiu eu, Ceauşescu aflase totul după miezul nopţii dintre 20 şi 21 august 1968…”, îşi aduce aminte cineastul Pantelie Tuţuleasa, fost operator de film al familiei Ceauşescu.
Se împlinesc 45 de ani de la invazia din 21 august 1968 asupra Pragăi, când forţe militare din Uniunea Sovietică şi aliaţii ei din Pactul de la Varşovia, cu excepţia României, au invadat Cehoslovacia. Mai precis, în zorii zilei de 21 august, o jumătate de milion de soldaţi sovietici, bulgari, polonezi, est-germani şi maghiari trecuseră graniţele aeriene şi terestre ale ţării. 29 divizii, 7.500 tancuri şi 1.000 avioane, o forţă considerată echivalentă celei americane din Vietnam. România s-a opus public invaziei, criticând politica sovietică.
Fără întrerupere
Pantelie Tuţuleasa, rememorează acum, la 45 de ani de la invazia Cehoslovaciei , acele momente. “Eu cu echipa de la Sahia Film am filmat fără înrerupere, cu patru camere de luat vederi, din mersul automobilului, în drum spre Piaţa Palatului". Tot ceea ce s-a petrecut acolo a fost filmat cu aparate de reportaj pe film alb-negru. Din celebrul deja balcon, Ceauşescu îşi începe discursul intrat în istorie, discursul care avea să impresioneze Occidentul: "Dragi tovarăşi, Plenara CC a PCR, Consiliul de Stat, Guvernul, au hotărât in unanimitate să-şi exprime deplina solidaritate cu poporul cehoslovac, cu partidul cehoslovac"…”Dragi tovarăşi, cetăţeni ai României, pătrunderea trupelor celor cinci ţări socialiste in Cehoslovacia constituie o mare greşeală, o primejdie gravă pentru pacea in Europa!”, va continua Ceauşescu. "Nu există nici o justificare şi nu poate fi acceptat nici un motiv pentru a admite ideea intervenţiei militare in treburile unui stat socialist". “Din peste 100.000 de piepturi răsună voinţa poporului de a apăra suveranitatea patriei noastre", spune vocea de fundal în film.
Într-o zi şi o noapte
Pantelie Tuţuleasa consideră că Ceauşescu nu a fost niciodată aşa, ca atunci: “Eu îl mai văzusem de atâtea ori, dar acum era altfel…Mulţimea părea şocată. Mulţimea nu-l mai văzuse niciodată aşa. De altfel, a fost unicul moment din…viaţa lui Ceauşescu când nu a fost necesară mobilizarea mulţimii”. Realizat într-o zi şi o noapte, filmul nu are generic (nu a fost timp pentru realizarea genericului), iar secvenţele cu fragmentele discursului sunt construite la masa de montaj. Filmul trebuia “lucrat” urgent: “Pe 21 august s-a filmat, pe 22 rezultatul finit trebuia să plece la Praga. Unde a ajuns şi cine l-a vizionat la Praga n-am să ştiu niciodată"… Între timp, imaginile lui Tuţuleasa şi ale echipei de la Sahia Film au împânzit mapamondul. “Nu a fost timp pentru realizarea genericului, iar secvenţele cu fragmentele discursului sunt construite la masa de montaj. Filmul documentar a fost numit Ediţie Specială”. De ce? "Pentru că era o situaţie specială!"…
Ce este Primăvara de la Praga
La 12 mai 1968 cehii și slovacii ar fi trebuit să comemoreze moartea compozitorului Bedřich Smetana, în onoarea căruia se organiza festivalul "Primăvara de la Praga". Curând numele festivalului a ajuns să fie dat mișcării în favoarea intereselor naţionale, potrivnică Uniunii Sovietice. La începutul anilor 60, Republica Socialistă Cehoslovacă a trecut printr-o perioadă de criză economică, care a dus la înlocuirea lui Antonín Novotný de la conducerea Partidului Communist din Cehoslovacia. Rămas fără susținere în cadrul CC al PCC, Novotny a fost nevoit să demisioneze, la 4 ianuarie 1968, din funcția de prim-secretar al partidului și de președinte al Republicii.
Locul său a fost luat de Alexander Dubček, care avea sprijinul comuniștilor reformiști. Dubček a lansat în aprilie un program de liberalizări și reforme care includeau, printre altele, o libertate mărită a presei și posibilitatea unei guvernări multipartinice. Acest program includea, de asemenea, planuri pentru o federalizare a Cehoslovaciei în două națiuni cu drepturi egale. Deși programul prevedea clar că aceste reforme trebuiau să aibă loc sub conducerea Partidului Comunist, presiunile populare au condus la implementarea imediată a unor reforme.
Au început să apară o serie de acțiuni radicale pentru acea perioadă:, iar în presă au apărut declarații antisovietice. Membrii conservatori ai Partidului Comunist au cerut măsuri represive imediate, dar Dubček a preferat o conducere moderată a partidului, anunțând că la Congresul Partidului din luna septembrie vor fi încorporate în statutul partidului planurile unei legi de federalizare și va fi ales un nou Comitet Central.
Ludvík Vaculík, un membru important al Partidului Comunist și candidat la Comitetul Central, a publicat pe 27 iunie un manifest intitulat "Două Mii de Cuvinte". Acesta exprima îngrijorarea privind acțiuni ale unor elemente conservative din Partidul Comunist și a unor forțe "exterioare". Manevre militare de exercițiu ale membrilor Pactului de la Varșovia avuseseră loc în Cehoslovacia, la sfârșitul lui iunie. Vaculík a cerut populației să ia inițiativă în implementarea programului de reforme. Dubček, Președinția Partidului, Frontul Național și cabinetul au denunțat cu tărie manifestul.
Leonid Brejnev, liderul de atunci al URSS și conducerea țărilor din Pactul de la Varșovia (cu excepția României), erau îngrijorați din cauza reformelor lui Dubček, pe care le priveau ca acțiuni ce slăbeau poziția Blocului Comunist în plin Război Rece.Conducerea sovietică a încercat să oprească sau să limiteze schimbările din Cehoslovacia printr-o serie de negocieri. Discuții bilaterale au avut loc în iulie la Čierna nad Tisou, în apropierea graniței slovaco-sovietice. La discuții, Dubček a susținut programul aripei reformiste a Partidului Comunist din Cehoslovacia, reafirmându-și, în același timp, adeziunea la Pactul de la Varșovia și COMECON. Conducerea Partidului Comunist Cehoslovac era, însă, împărțită între reformatori, care îl sprijineau pe Dubček, și conservatori, care au adoptat o poziție anti-reformă.
Pe 3 august, reprezentanții statelor Uniunea Sovietică, RDG, Polonia, Ungaria, Bulgaria și Cehoslovacia s-au întâlnit la Bratislava, unde au semnat Declarația de la Bratislava. Aceasta reafirma atașamentul nemăsurat față de doctrina marxist-leninistă și declara război împotriva ideologiei "burghezo-moșierești" și a tuturor forțelor "antisocialiste". Uniunea Sovietică și-a declarat intenția de a interveni în orice țară a Pactului de la Varșovia, dacă se va stabili un sistem burghez multipartinic. Politica Uniunii Sovietice de a cere guvernelor socialiste ale statelor-satelit să își subordoneze propriile interese naționale intereselor Blocului Comunist (prin acțiuni militare, dacă era necesar) a devenit cunoscută sub numele de Doctrina Brejnev.
În final, sovieticii, fiind nesatisfăcuți de reformele cehoslovace, au pus în practică invazia țării. În noaptea de 20-21 august 1968, forțe militare din Uniunea Sovietică, RDG, Polonia, Ungaria și Bulgaria au invadat Cehoslovacia. Între 5.000 și 7.000 de tancuri sovietice au ocupat străzile, ele fiind acompaniate de un număr mare de trupe (estimat la o cifră între 200.000 și 600.000 de soldați). Pe durata atacului armat, 72 de cehi și slovaci au fost uciși și sute au fost răniți. Alexander Dubček a cerut populației să nu opună rezistență armată…
Epilog
Liderii partidului şi membrii guvernului din Cehoslovacia au fost arestaţi de paraşutişti sovietici. Dubcek şi alţi „reformatori” au fost urcaţi într-un avion. După o escală în Polonia, conducătorii Cehoslovaciei aterizau în seara lui 23 august, la Moscova. Liderul partidului Dubcek şi primul ministru Cernik au fost aduşi în faţa lui Brejnev şi Kosîghin. La Moscova, liderii cehoslovaci au semnat „acordurile” de „normalizare”. După care, la 26 august, au fost conduşi la aeroport de însuşi Brejnev. A doua zi, la Praga, Dubcek liniştea populaţia aşa cum convenise Moscova. Restul e istorie, remarcabil fiind faptul că vara lui 1968 i-a adus lui Ceauşescu momentul de glorie şi popularitatea în Occident.
_______________________________________ Tot ce-i romanesc nu piere!
