mariol44
Administrator
 Din: TOPLITA ROMANA!
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 25239
|
|
Ţara lui Papură Vodă, īn vremea lui Pazvante Chioru
Trăim vremuri īn care domneşte fărădelegea. Nimic nu mai funcţionează, nimic nu-ţi mai dă siguranţa zilei de māine. Instituţiile publice sunt īmpărţite īn două (instituţiile naţiunii şi instituţiile puterii), armata a fost desfiinţată, sistemul de sănătate şi īnvăţămāntul la fel, economia a fost paralizată şi vāndută pe bucăţi, resursele vāndute şi ele, sau arvunite. Īn plus, Romānia e fezandată pentru a deveni groapă de gunoi pentru deşeurile toxice ale Europei iar legile, care mai există, sunt instrumentate de magistraţi-infractori si politicieni imbecili. Suntem, īntr-un cuvānt, Ţara lui Papură Vodă. Chiar dacă nu mai ştim de unde vine expresia, o folosim corect, căci ea sintetizează perfect realitatea pe care tocmai am expus-o
Există, īn istoria noastră, două denumiri de o mare plasticitate, a căror origine s-a estompat, dar care au intrat īn folclorul istoric prin rezonanţa comică a formulării: Pazvante Chioru şi Papură Vodă. Ambele sunt, atāt prin conţinut, cāt şi prin expresie, de provenienţă oltenească. Prin sintagmele īn care sunt incorporate (vremea lui Pazvante Chioru şi ţara lui Papură Vodă), ele exprimă, de fapt, două perioade istorice distincte, aflate aproximativ una īn continuarea celeilalte.
Despre prima (vremea lui Pazvante Chioru) am mai scris şi am īncadrat-o cronologic īn a doua jumătate a epocii fanariote, mai exact la interferenţa secolelor XVIII şi XIX (1790-1809). A fost denumită aşa după porecla lui Pazvanoglu, paşa de la Vidin , care făcea incursiuni devastatoare īn zona Olteniei, locuitorii fiind nevoiţi să īndure, pe lāngă jugul fanariot, şi jaful pazvangiilor. Această perioadă a fost precedată īnsă de o alta (1735-1880), la fel de tulbure, īn care ţinutul Olteniei (Valahia Mică , lipsit de conducere politică şi legi, s-a numit ţara lui Papură Vodă. Toate teritoriile romāneşti deveniseră practic, īn această perioadă, teatru de război īntre habsburgi, otomani şi ruşi.
Totul a īnceput cu Pacea de la Passarowitz din 21 iulie 1718, īncheiată īntre Imperiul Otoman, pe de o parte, și Imperiul Habsburgic și Republica Venețiană pe de altă parte. Tratatul a fost semnat la Poarevac , Serbia (cunoscut sub denumirea germană Passarowitz). S-a īntāmplat atunci un fapt fără precedent: Oltenia, care nu făcea parte din Imperiul Otoman, a fost cedată Imperiului Habsburgic fără ca domnitorul romān de la vremea aceea să aibă vreo reacţie. Pe de altă parte, boierii craioveni, care erau foarte puternici, au acceptat tacit situaţia, pentru că le convenea, avānd īn vedere comerţul şi afacerile importante pe care le aveau cu austriecii, dar şi conflictul de privilegii care apăruse īn 1716 īntre ei şi Nicolae Mavrocordat, primul domn fanariot din Ţara Romānească.
A fost cea mai ruşinoasă pagină din istoria Olteniei, dar care avea să se īntoarcă pedepsitor, ca o răzbunare, atāt īmpotriva boierilor, cāt şi īmpotriva austriecilor. Astfel, din cauza tentativei acestora din urmă de a instaura īn Valahia Mică (Kleine Walachei) o administrație proprie, susținută militar, și transformarea ei īntr-o provincie imperială (alipire administrativ-teritorială pe care nici turcii nu o putuseră realiza, timp de secole), s-a declanşat o puternică mișcare de rezistenţă, care a cuprins toate segmentele societății, de la țărani și micii meseriași, pānă la comercianți, mica și marea boierime. Mai ales că austriecii au īncercat și convertirea la catolicism a populației, construind chiar o catedrală papistaşă la Craiova . Edificiul a fost īnsă distrus de craioveni imediat după ce construcția a fost terminată.
Amploarea haiduciei din Oltenia a atins cote nemaintālnite īn Europa, devenind un fel de serviciu militar obligatoriu. Tradiția populară spune că tinerii olteni care nu luau calea haiduciei, cu greu īși găseau o fată, nefiind considerați bărbați dacă nu ucideau măcar un soldat imperial.
Un foarte vrednic haiduc al Olteniei din perioada aceea a fost Pavel Lotru din Bălceşti, căutat de mai bine de trei ani de imperiali şi de potere, fără a fi prins. De la el au primit austriecii cea mai grea lovitură, īn toată perioada cāt au stat īn Oltenia.
Se īntāmpla īn 1726. Pavel Lotru, care haiducea pe ambii versanţi ai Carpaţilor (Oltenia şi zona Sibiului), avea mai multe ibovnice nemţoaice şi unguroaice, majoritatea neveste ale bogătaşilor din Sibiu . Una dintre acestea i-a dat de veste lui Pavel că īn Oltenia urma să sosească o mare caravană ce strānsese taxele din Ungaria, Croaţia şi Ardeal, urmānd să facă acest lucru şi īn Oltenia. Caravana era compusă din 20 de căruţe cu pereţi metalici, fiecare trasă de cāte opt perechi de cai nemteşti, arhipline de pungi cu galbeni.
Ceata lui Pavel Lotru s-a unit cu cele ale lui Radu Ursan şi Neagu Papură şi au atacat caravana austriacă la Drăgăşani , confiscānd tot aurul. Jaful a fost atāt de păgubitor pentru habsburgi, īncāt a provocat īn imperiu o adevărată prăbuşire financiară, drept pentru care banul Craiovei, Gheorghe Cantacuzino, a fost destituit. Din acest moment, boierii din Craiova au īnceput acțiunile de īmpotrivire față de administrația habsburgică, obstrucționānd toate īncercările austriecilor de a strīnge taxe sau de a-şi impune administraţia.
Hanul Puţureanu, īn paragină
Fāntāna Purcarului
Īn 1733, īn ajunul Crăciunului, īntr-o cārciumă din Craiova ( la hanul Puțureanu de līngă fīntīna Purcarului), a avut loc un incident minor cu efecte uriaşe. Un oarecare Lorincz, soldat īn armata imperială, amețit băutură, a agresat verbal mai multe femei. S-a iscat un scandal care a degenerat īntr-o bătaie īntre soldații care īl īnsoțeau și oltenii de la mesele din jur. Soldații au reușit să fugă şi să se refugieze īn garnizoană. Incidentele păreau aplanate, mai ales că soldatul respectiv fusese pedepsit și trimis la carceră pentru īncălcarea conduitei militare. Cīteva ore mai tīrziu, īnsă, probabil instigată de oamenii banului și de haiduci, populația Craiovei, īnarmată, s-a adunat īn jurul garnizoanei imperialilor cerīnd să le fie predat Lorincz, pentru a fi judecat de ei. Īntrucāt comandantul a refuzat, a urmat un asediu de cāteva ore, īn urma căruia garnizoana a fost incendiată iar cei 375 de soldați au pierit, fie īn flăcări, fie linșați de populație.
Panduri trecānd Oltul
După acest incindent, austriecii au realizat că trupele lor nu reușesc să se impună īntr-o regiune străină, plină de haiduci, aşa că, īn ianuarie 1734, au hotărāt să-şi retragă cea mai mare parte a trupelor și să angajeze mercenari din rāndul populației din zonă. A fost actul de naștere al pandurilor olteni. Lucrurile au luat īnsă o īntorsătură neașteptată: mulți haiduci au găsit bună ideea ca, īn loc să jefuiască boierii sau imperialii, să ia banii ca simbrie, fără să facă nimic, aşa că s-au īnrolat ca panduri. Timp de aproape doi ani, austriecii au plătit soldă unor haiduci ca să prindă alți haiduci, fără ca vreun haiduc să fie prins.
Īn fruntea acestor trupe de commando era un personaj controversat, acel Neagu Papură, el īnsuşi haiduc sau tālhar, participant la furtul de la Drăgășani, care īi costase atīt de scump pe austrieci. Realizānd că au luat ţeapă, imperialii au refuzat să le mai plătească solda. Supăraţi, pandurii au atacat Craiova, jefuind și torturānd pe cei cīțiva reprezentanţi ai administrației austriece rămași, apoi au jefuit și incendiat mai multe case boierești. A fost picătura finală pentru austrieci, care au decis să părăsească definitiv Oltenia, cu ani buni īnainte ca aceasta să fie retrocedată pe baza tratatelor internaționale (1739, pacea de la Belgrad , īntre habsburgi şi otomani). Au părăsit-o aşa cum au obţinut-o, dar cu pagube imense, mult mai mari decāt īn urma unei īnfrāngeri militare. Īn Craiova, ca şi īn toată Oltenia, s-a creat īnsă un vid de putere, care avea să ducă la dispariţia Băniei , a doua instituție politică a țării ca importanță, după domnie.
După puseul de violențe care a durat cīteva luni, societatea caioveană și-a găsit totuşi un echilibru. Boierii au reușit să-l convingă pe același Neagu Papură să conducă o miliție a pămīntului, pentru a potoli atacurile haiducilor și hoților. De la acest Neagu Papură a rămas expresia Țara lui Papură Vodă care a depășit cu mult aria Olteniei şi timpul istoric determinat, intrānd īn folclor cu sensul peiorativ de țară fără stăpīn, unde legile nu mai există. După alte cīteva luni, Neagu Papură a fost īnlocuit de boieri și el a luat din nou drumul codrului.
Casa Băniei şi Catedrala Sf. Dumitru ( Craiova )
Timp de 35 de ani (1735-1770), Ţara lui Papură Vodă, a devenit, aproape fără voia ei, un fel de stat independent: Țara Romānească nu o putea revendica pentru că aparținea Imperiului Habsburgic, iar după 1739 domnitorii fanarioți n-au avut puterea necesară să se impună fără acordul oltenilor. Pe de altă parte, turcii, care erau īncolțiți de ruși și austrieci, au stat deoparte, mulțumindu-se să īntărească paza cetăților de la Dunăre , de teama atacurilor și jafurilor haiducilor. Paradoxal, acest interval istoric a fost de-a dreptul benefic pentru Oltenia. Fără sistem legislativ, dar și fără tributuri și taxe plătite turcilor, austriecilor sau fanarioților de la București, viața majorității populației s-a īmbunătățit. Boierii au asuprit mai puțin țăranii, de teamă ca aceştia să nu-şi facă singuri dreptate, comercianții și boierii și-au continuat afacerile la adăpostul cetelor īnarmate de slujitori, iar procesele și judecățile au dispărut, diferedele rezolvāndu-se la mica īnțelegere, prin forță sau aplicānd legile pămīntului. Orașul s-a dezvoltat vertiginos, construindu-se multe clădiri, biserici și ateliere.
Īn această perioadă (1750 - 1756) a fost ridicată și biserica Madona Dudu, (catedrala Maicii Domnului). Cea mai luminoasă figură a acestei perioade este boierul Constantin Obedeanu, un om blīnd, īmpăciuitor cu toată lumea, iubitor de carte și artă, partizan declarat al realipirii Olteniei la Țara Romānească. El a ajutat cāt i-a stat īn putere pe țărani īn disputele cu boierii, iar īn 1754, a īnființat primul spital modern al Craiovei (pīnă atunci existau doar bolnițe la unele mănăstiri). Tot el a instituit, īn 1759, īnvățămāntul organizat, căci pānă atunci educația se făcea īn casele boierilor sau pe lāngă biserici, ca o obligaţie nescrisă a preoţilor. Școala Obedeanu este prima școală īn adevăratul sens al cuvāntului, iar īn primăvara anului 1826 a fost transformată īn Școala Națională de Limba Romānă, azi denumită Colegiul Național Carol I din Craiova . Ca vechime, este a doua școală romānească de grad mediu, după liceul Sfāntu Sava din București (1818)
Oltenia, īn perioada īn care s-a identificat cu sintagma Ţara lui Papură Vodă, este un paradox istoric. Abandonată de austrieci, necucerită de turci şi stăpānită, practic, de haiduci, a găsit resursele interne să se redreseze organic. După reintrarea efectivă īn graniţele Tării Romāneşti a urmat īnsă perioada cea mai nenorocită din istoria ei, denumită, aşa cum am mai spus, vremea lui Pazvante Chioru, īncheiată violent, īn 1821, cu revoluţia lui Tudor Vladimirescu.
Surse documentare:
Istoria Romāniei īn date, Editura Enciclopedică Romānă, 1971 (coordonator Constantin C. Giurescu), Wikipedia (Istoria Craiovei, Nicolae Mavrocordat), Romīnia Liberă(Haiduci, panduri, partizani)
_______________________________________
Tot ce-i romanesc nu piere!
|
|
