mariol44
Administrator
 Din: TOPLITA ROMANA!
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 25239
|
|
Dupa ce colonelul Arsenescu a fost izolat de miscarea de rezistenta din Nucsoara, sefia grupului a fost preluata de fratii Arnautoiu. Timp de un deceniu vor continua lupta impotriva regimului comunist, zadarnicind in nenumarate randuri eforturile Securitatii de a-i prinde.
In urma torturii crude la care a fost supus, Traian Marinescu a dezvaluit Securitatii detalii importante legate de gruparea de la Dragoslavele a colonelului Arsenescu, ducand la destructurarea ei. Celalalt grup al sau, Haiducii Muscelului, intemeiat impreuna cu locotenentul de cavalerie Toma Arnautoiu, inca rezista.
Informatorii si tradatorii au fost de nepretuit pentru autoritati, din pricina lor organele de represiune putand sa puna la cale capcane si ambuscade in care partizanii au pasit nestiutori.
Dupa ce Ion Chirca a dat in vileag Securitatii intalnirea de la Bughea de Sus din luna noiembrie a anului 1949, colonelul Gheorghe Arsenescu a fost separat de oamenii sai si a fost incoltit in mai multe randuri.
Este impiedicat sa intre in contact cu miscarea de rezistenta si a trebuit in cele din urma sa taie orice legatura si sa se ascunda la familia Postoaca, luptatorii de sub comanda sa fiind nevoiti sa isi urmeze propria cale.
Un tradator din propria lor tagma
In acelasi timp, Benone Milea intra si el intr-o capcana a Securitatii pe 1 noiembrie 1949, care s-a folosit iarasi de acelasi Ion Chirca.
Mamaliga Gheorghe a razbunat tradarile impuscandu-l pe Chirca Ion dupa ce a aflat ca acesta ii vanduse. In vara anului 1950 este si el ucis, in conditii controversate.
Pe 26 aprilie 1950, la Valsanesti, preotul Ion Dragoi, un alt membru marcant, este arestat dupa ce aproape un an de zile a ramas ascuns Securitatii. Fiul sau, Cornel Dragoi, fusese prins inca din iunie 1949.
Invatatorul Marinescu Virgil este si el arestat pe 2 noiembrie 1949, iar peste doar patru luni, pe 2 martie 1950, unul dintre fii sai, Alexandru Marinescu, este bagat in spatele gratiilor. Insa, al doilea fiu, Ion Marinescu, scapa.
Securitatea subtiaza randurile Haiducilor Muscelului
Pana aproape de mijlocul anului 1950, multi din cei care si-au dat consimtamantul la intemeierea miscarii de rezistenta in casa lui Gheorghe Rizea in martie 1949 au fost arestati sau ucisi.
In ciuda acestor succese ale Securitatii, mai ramaneau in libertate fratii Arnautoiu, familia Jubleanu, Maria Plop, Ion Marinescu si Mamaliga Gheorghe.
Ramasitele gruparii din Nucsoara au trecut sub comanda lui Toma si Petre Arnautoiu, care continua sa primeasca sprijinul satenilor, de pe versantul sudic al muntilor Fagaras.
Astfel, la inceputul lunii aprilie a anului 1950, Ion Marinescu si Gheorghe Mamaliga incearca sa intre in contact cu seful de post din Nucsoara, Ionescu Ion, care dovedise in mai multe randuri ca tinea partea miscarii de rezistenta si cautau astfel sa-l recruteze.
Sacrificiul care ii salveaza pe Marinescu si Mamaliga
Postul de militie fusese mutat de Securitate in casa lui Gheorghe si a Elisabetei Rizea, vrand sa intinda o capcana partizanilor in caz ca se intorceau, fiind un binecunoscut loc de intalnire al acestora.
Ionescu era acum intr-o pozitie netrebnica, mai ales ca plutea banuiala in ceea ce priveste duplicitatea sa, Securitatea trimitand inca doi agenti care sa fie siguri ca isi duce la buna indeplinire sarcina.
Cand Mamaliga Gheorghe striga la Ionescu, seful de post incremeneste, dar iese grabnic in pragul casei si incearca sa-l goneasca subtil, moment in care securistii din casa incep sa traga.
Ion Marinescu, care ramasese in spate, raspunde si el cu focuri de arma si il acopera pe Mamaliga Gheorghe in timp ce fugea. Partizanii scapa, dar Ionescu intra pe mainile Securitatii si va infunda puscaria.
In vara anului 1950, Ion Marinescu il impusca in cap pe Darie Banu, membru al Partidului Muncitoresc si il raneste grav pe Ion Bancescu, membru al Frontului Plugarilor. Ca reprezentanti ai puterii comuniste in Nucsoara avertizarea era clara.
Desi au fost avertizati isi continuau eforturile de nationalizare a proprietatilor din comuna si indemnau sa se ia masuri dure impotriva partizanilor si a familiilor lor.
Luptele partizanilor impotriva Securitatii
Pe 7 august 1950 are loc o confruntare cu trupele Securitatii cand Ion Marinescu si Constantin Jubleanu sunt surprinsi in timp ce traversau valea raului Valsan, aproape de muntele Dobrogeanu.
Locotenentul major Alexandru Ghita si caporalul Ion Baloiu sunt ucisi de gloantele partizanilor si reusesc astfel sa iasa din ambuscada.
Un alt moment tensionat a fost cel din 2 septembrie 1950 cand Toma Arnautoiu, Petre Arnautoiu, Constantin Jubleanu si Ion Marinescu au dat nas in nas cu niste agenti de Securitate deghizati in turisti, pe cand se aflau pe muntele Galasescu.
Dupa ce sunt luati la bani marunti de partizani Bais Ghervase, Neniu Dumitru, Venter Teodor si Maria Tiron deschid focul, dar sunt cu totii ucisi, numai Aurel Barsan scapand in viata, fiind lasat sa plece.
Soarta tragica a sotilor Jubleanu
Iarasi, pe Valea Valsanului, pe 9 iunie 1951 are loc un schimb de focuri, Titu Jubleanu, Maria Jubleanu, sotia lui, Constantin Jubleanu, fiul si Ion Marinescu fiind prinsi intr-o ambuscada. Maria Jubleanu isi indeamna sotul sa stea si sa lupte pentru a oferi ragaz celor doi baieti sa scape.
Tinerii reusesc sa fuga, dar sotii Jubleanu sunt incercuiti. Un agent o impusca in spate pe Maria Jubleanu, iar Titu Jubleanu, vazandu-si sotia omorata isi pierde orice hotarare. Isi arunca armele si se repede sa o ia in brate.
Securistii l-au pus apoi sa ii sape cu mainile propriul mormantul si inainte sa o ingroape Titu a sarutat-o pentru ultima oara. El a fost dus apoi la inchisoarea Pitesti.
Incursiuni ale luptatorilor anticomunisti la cabanele din munti
Sunt atacate cabanele de pe muntele Berevoiul Mic de doua ori in aceeasi vara, spre disperarea Securitatii. La unul din atacuri au prins cincizeci de muncitori si i-au admonestat in fata organelor de partid prezente din cauza supunerii pe care o aratau regimului.
Tot cu aceasta ocazie, Maria Plop distruge portretele mai multor lideri comunisti, un important cap de acuzare la condamnarea ei.
Partizanii afla si de o intrunire a muncitorilor forestieri la cabana Padina care urma sa se desfasoare pe 17 august 1952. Fusesera chemati aproape o suta de oameni pentru a li se face instructia metodelor de lucru sovietice.
Cu aceasta in minte, Toma Arnautoiu si restul luptatorilor decid sa intrerupa sedinta. In momentul lasarii intunericului au taiat curentul si apoi intra in sala inarmati, spre oroarea sefilor comunisti care se ascund sub masa de la care prezidau.
Dupa ce iau alimente si alte provizii, Toma incepe ca de fiecare data un discurs inflacarat in care ii mustruluieste pe muncitori pentru ca lucreaza pentru spoliatorii tarii.
In tot acest timp nu s-a inregistrat nicio violenta, ba mai mult, inainte sa plece le-au inmanat un bilet prin care aratau ca ei si-au insusit ratiile, ca nu cumva securistii sa creada ca le-au fost date benevol si astfel sa sufere repercursiuni.
Toate aceste raiduri ale partizanilor s-au petrecut in ciuda faptului ca din 1 iulie 1952 pana pe 20 ianuarie 1953 s-au declansat operatiuni de periere a muntilor, la nord de Campulung si Curtea de Arges.
In mai multe randuri numarul celor implicati a fost de ordinul sutelor, de obicei soldati. Securitatea spera ca astfel bilantul ingrijorator de pana atunci, saptezeci de jafuri si cincisprezece omoruri ale gruparii de la Nucsoara, va putea fi oprit, dar nu au avut succes.
Morti controversate in randul gruparii
In toamna lui 1952 se petrece moartea controversata a lui Ion Marinescu, ucis din cate se pare de fratii Arnautoiu. Dupa ce Ion Chirca, o figura importanta a miscarii, s-a dovedit a fi un informator, teama de tradare capatase conotatii paranoice.
Dupa marturia preluata de Daniel Dejanu de la Alexandru Marinescu, fratele victimei, Ion Marinescu si Constantin Jubleanu trebuiau sa se intalneasca cu Toma si Petre pe 7 septembrie in muntii Dara.
Numai ca Petre Arnautoiu l-ar fi lovit in spate cu un topor, in timp ce Toma i-ar fi distras atentia. Constantin Jubleanu, care era apropiat de Ion, este dezarmat imediat de Toma, in timp ce striga la ei ca nu ar fi fost vinovat. Fratii il credeau pe Marinescu un tradator.
Insa tot de numele lui Ion Marinescu mai este legat inca un aspect nelamurit. El l-ar fi ucis pe Gheorghe Mamaliga pe 6 iunie 1950 in conditii inca neelucidate, cel mai probabil sub presiunea aceleiasi temeri.
_______________________________________
Tot ce-i romanesc nu piere!
|
|
