mariol44
Administrator
 Din: TOPLITA ROMANA!
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 25239
|
|
Am intrat în cea de a doua decadă a lunii august, iar la Bilbor cei dintâi mesageri ai nopţilor de toamnă bat la uşă. Odată cu Schimbarea la Faţă, parcă s-a schimbat şi faţa naturii. De fapt, aici, la o mie de metri altitudine, nu e nici o mirare. Oamenii locului ştiu că cele patru anotimpuri calendaristice ale anului aici se reduc, practic, la două: o iarnă lungă şi friguroasă, cu nămeţi ce pun stăpânire peste natura aspră a muntelui, bântuită uneori de vifore cumplite, încât parcă toate blestemele Cerului se năruie peste Pământ, urmată de o vară scurtă şi capricioasă, cu puţine zile toride, dar biciuite de furtuni violente, care se abat fără milă peste natură şi peste oameni, punându-i la grele încercări, distrugându-le, de multe ori, toată strădania şi toată truda.
Momentul în care vara începe să bată din aripi deasupra munţilor din jur este ştiut de toate generaţiile din Bilbor: dispariţia ultimelor petice albe de pe spinarea Obcinei Călimanilor. Iar asta se întâmplă, de regulă, pe la mijlocul lui Florar!
Nu e uşoară viaţa la Bilbor, chiar dacă cea de acum nu se mai aseamănă cu cea de acum câteva decenii, când satul era aproape rupt de lume, prin lipsa totală a mijloacelor de comunicaţie şi a produselor de primă necesitate: pâinea şi mămăliga. Aceste ,,bunătăţi" erau aduse cu căruţele ,,de pe ţară", cale de multe zeci de kilometri. În afară de lapte, brânză şi cartofi, altceva nimic nu se mai producea la Bilbor! ,,Bunătăţile" mai sus amintite nu se produc nici acum, însă libertatea de mişcare şi noile coordonate ale vieţii contemporane au creat şi la Bilbor o altă realitate, care nu poate fi comparată cu cea existentă în urmă cu o jumătate de veac.
Chiar dacă vremurile acelea mai trăiesc doar în amintirile celor bătrâni, munca trudnică a bilborenilor a rămas aceeaşi. Viaţa lor a fost şi mai este strâns legată de munţii care înconjoară satul. Pădurăritul a fost dintotdeauna una dintre ocupaţiile de bază ale oamenilor de la munte. Pădurile munţilor au constituit sursa principală de câştigare a banilor. În urmă cu câteva decenii nu exista familie din Bilbor din care cel puţin unul, doi, sau chiar mai mulţi bărbaţi să nu lucreze în pădure. Munca era foarte grea, dar se câştigau bani frumoşi. Iar cei ce aveau şi câte o pereche de boi, cu care iarna umblau la ,,plutărit", câştigau într-o săptămână cât nu câştiga un dascăl în două luni!
Acum pădurile s-au subţiat de tot. Munţii au rămas văduviţi de falnicele păduri de molizi, pini şi brazi care îi împodobeau ca nişte fantastice podoabe de smarald. Înălţimile Harlagiei, Vămanului, Alunişului Mare şi Alunişelului, Măgurei, Siglei, Obcinei Călimanilor şi altele, care înconjură Bilborul, ca nişte ziduri ale unei fabuloase cetăţi, au rămas golaşe. Şacalii pădurilor nu s-au dat plecaţi din ele până nu le-au pus la pământ. Acum, tragem ponoasele: zile în care razele soarelui sunt fierbinţi, precum flăcările iadului, de nesuportat, urmate de altele în care ploile nu mai sunt ploi, ci adevărate potopuri ce se revarsă, măturând totul în calea lor. Iar odată cu dispariţia pădurilor, a dispărut una dintre sursele importante de existenţă ale bilborenilor.
A mai rămas cea de a doua sursă: creşterea animalelor. Unii se miră că la Bilbor mai există încă un număr atât de mare de animale, mai ales cornute mari, peste 3.000! Ceea ce înseamnă o medie de trei vite, vaci cu lapte, la o gospodărie! Nu trebuie să ne mirăm deloc. Oamenii încearcă să supravieţuiască prin unica sursă ce le-a mai rămas: carnea şi laptele. Să nu credeţi însă că le este uşor. Mai ales că şi aici, în zootehnie, a apărut şleahta mafioţilor, ca şi în păduri. Marile unităţi de prelucrare a laptelui, precum cea de la Remetea, au fost falimentate! Unde să-şi valorifice laptele obţinut de la vacile lor, bilborenii? Noroc că vin maşini la Bilbor tocmai de peste munţi, din Neamţ, ori din Bistriţa-Năsăud! Ştiţi cu cât se plăteşte un litru de lapte, la producător? Cu ,,fantastica" sumă de 0,90 de lei! Cu cât se vinde în magazinele alimentare, asta cred că se ştie de toată lumea. Ca să nu mai vorbesc de calitatea acestuia. Ba, mai mult, s-a lansat teoria că laptele din Bilbor nu ar fi ecologic! De fapt, la un moment dat, tot laptele românesc nu mai era ecologic! Tot ,,opera" mafiei importatorilor, pentru care nimic din ce se produce în România nu este ,,ecologic"!
Însă treaba asta cu creşterea animalelor nu este nici ea deloc uşoară. Numai cei ce o cunosc şi, mai ales, cei ce o practică, ştiu acest lucru. Zootehnia asta este un fel de ,,furnal cu foc continuu" al agriculturii! Nu cunoaşte nici zile libere, cu atât mai puţin concediu de odihnă. Fie vară, fie iarnă. De altfel, ţăranii - acei mulţi de altădată, cărora le datorăm, în bună măsură, fiinţa noastră naţională, dar şi cei de astăzi, puţini, atâţi câţi au mai rămas! - au fost şi sunt cei care nu au beneficiat niciodată de concediu de odihnă. Nu au avut cui să adreseze cererea! Şi nu s-au supărat, nici nu au făcut greve!
Nu întâmplător în aceste zile ,,satul frumos ca-n poveşti, aninat pe creste Carpaţilor", cum l-a numit Octavian C. Tăslăuanu, este pustiu. Ai impresia că este un sat părăsit, lipsit de viaţă. În realitate, doar casele sunt aproape pustii, populate de copii mici şi de bătrâni neputincioşi. Toţi care pot ţine în mână o coasă, o furcă sau o greblă sunt împrăştiaţi pe fâneţele răspândite în munţii din jur, unele mai aproape, altele departe, la zeci de kilometri. La cele peste 3.000 de animale, în lunga iarnă ce se apropie, trebuie nu sute, ci mii de tone de furaje! Iar la peste o mie de metri altitudine, alte furaje în afara fânului nu există. Este o chestiune de viaţă şi de moarte! Nu e vorba doar de viaţa miilor de animale, ci şi de viaţa celor aproape 3.000 de locuitori ai Bilborului. Fiindcă viaţa lor depinde şi este strict legată de cea a vitelor pe care le cresc în gospodăriile lor. Este, deocamdată, unica alternativă pe care o au.
Cu atât mai mult se impune ca ceea ce au hotărât recent cei doi preşedinţi ai judeţelor Harghita şi Suceava, care s-au întâlnit la hotarul dintre cele două judeţe, în pasul Iuteş-Vămanu, din Munţii Bistriţei, privind modernizarea DJ 174 C+A, să se finalizeze în cel mai scurt timp. În acest fel DJ 174 C+A ar deveni cea mai scurtă legătură rutieră dintre Ardeal şi Bucovina, dar şi un important traseu turistic montan. Atunci Bilborul nu ar mai fi o fundătură izolată în munţi, ci ar putea deveni o frumoasă localitate în care turismul agro-montan ar avea condiţii deosebite de dezvoltare.
V.D.TOTT
_______________________________________
Tot ce-i romanesc nu piere!
|
|
