mariol44
Administrator
 Din: TOPLITA ROMANA!
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 25239
|
|
De la Tapolcza la Marosheviz sau monografia Topliţei din perspectivă maghiară
De curând a apărut la Topliţa lucrarea ,,De la Tapolcza la Marosheviz sau monografia Topliţei", scrisă şi editată de Czirjak Karoly.
Fără îndoială că este un lucru binevenit apariţia oricărei cercetări despre Topliţa, cu atât mai mult cu cât vedem că ea preocupă tot mai mulţi oameni, unii mai avizaţi iar alţii mai puţin.
Pe de altă parte, nu putem trece cu vederea unele reproşuri pe care i le făceam acribicului nostru concitadin şi în articolul nostru anterior.
În primul rând este vorba de spiritul critic. Atunci când doreşti să scrii istorie, mai ales când este vorba de o comunitate populată în majoritate de români, nu poţi să te referi aproape în exclusivitate doar la populaţia maghiară. Sau poţi, dar atunci studiul tău se va numi ,,O monografie din perspectivă exclusiv maghiară a Topliţei".
Recunoaştem că nu am reuşit să parcurgem în integralitate lucrarea domnului Czirjak, necunoscând limba maghiară, ci doar câteva pasaje traduse prin intermediul unor cunoscători ai limbii maghiare. Dar cu toate acestea, ceea ce am citit ne-a umplut de mirare, dacă ar fi să folosim o expresie îndulcită.
Să o luăm cu începutul.
Autorul scrie inclusiv pe copertă numele său şi titlul lucrării cu rune, pe care la pagina 12 le consideră astfel:
,,Se cunoaşte şi se confirmă că începând cu 1821 ne falsifică istoria noastră, cu toate că actualmente tot mai mulţi recunosc istoria străveche. Este un lucru ştiut că scrierea runică secuiască maghiară este una din cele mai vechi scrieri din lume, care poate fi găsită cu circa 30.000 de ani în urmă, în timp ce în bazinul carpatic cu 8-9 mii de ani în urmă". Cred că pentru autor ar trebui să se instituie premiul Nobel pentru istorie, deoarece a găsit o scriere mai veche decât cea sumeriană, mai mult decât atât, veche de 30.000 de ani. Aţi citit bine, 30.000 de ani. Cred că protocroniştii se răsucesc în mormânt de invidie, iată unul care ne depăşeşte cu mult. Nu merită să ne ocupăm în detaliu de această aberaţie, fiindcă orice elev mai conştiincios de clasa a noua cunoaşte că ,,veşnicia nu s-a născut la secui", ca să-l parafrazăm pe Lucian Blaga. Ceea ce ne frapează, şi subliniam şi cu altă ocazie, este faptul că autorul are numai certitudini pe care încearcă să le inoculeze şi cititorilor săi, făcând afirmaţii absolut gratuite, pe care le livrează ca fiind adevăruri revelate. Câteva exemple: ,,Se cunoaşte şi se confirmă că începând cu 1821 ne falsifică istoria noastră", ,,Este un lucru ştiut că scrierea runică secuiască maghiară este una din cele mai vechi scrieri din lume", ,,Nenumărate biserici şi din judeţul Harghita conţin caractere/însemne runice", (toate la pag. 12).
Mai departe autorul pomeneşte de piatra de la 17 km de Topliţa, pe care afirmă că ar fi însemne runice:
,,La aproximativ 17 km de centrul Topliţei se află o asemenea piatră. Cu toate că piatra este cunoscută mai demult, nu i-a fost acordată nici o importanţă, în timp ce în 2004 ea a fost inventariată de lucrătorii muzeului din Topliţa. Iar când le-am spus că sunt pe ea caractere runice au spus că nu văd aşa ceva. Piatra mai sus amintită are 1 metru şi jumătate, iar pe partea superioară se pot vedea o scriere runică iar sub ea două cruci. Stânca de andezit poate fi găsită pe un vârf de deal de unde se poate privi în satele din împrejurimi. Pe faţa estică a stâncii se poate observa şi o faţă umană de 0,75 cm. Conform muzeologului bistriţean dr. Chintăuanu, scrierea runică are minimum 2.800-3.000 de ani. Pe această piatră pot fi recunoscute cinci caractere runice ce se găsesc şi azi în alfabetul runic: I, P, T, O, SZ. După părerea mea, semnele ce apar pe piatră sunt opera mai multor generaţii, deoarece dacă literele ar avea cam 3.000 de ani, crucile de sub ele sunt mult mai ,,tinere". După cum spune proprietarul terenului, domnul Tompea, le-a sculptat el însuşi în 1985. Totodată, pe vârful pietrei într-un cadru pătrat sculptat se află o cruce de piatră care după părerea mea este din sec. XIX, când acestea erau ,,la modă". Pe dâmbul învecinat se afla cetatea Sangidava amintită de Ptolemaios".
Unul din ,,lucrătorii muzeului din Topliţa" este şi subsemnatul, şi spre marea mea ruşine nu am absolvit facultatea de litere runice, ca să pot distinge aşa ceva pe piatră. Cei care au căpătat o fixaţie pentru runele de acum 30.000 sau doar 3.000 de ani, se pare că văd rune peste tot. Totuşi ar fi interesant de ştiut unde erau secuii acum 3.000 de ani. Trecem peste faptul că inscripţiile pot fi recente, după cum chiar autorul afirmă că ar fi spus proprietarul terenului despre cruci. Ar fi fost cam mult chiar şi pentru domnul Czirjak să afirme că simbolul crucii a fost brevetat de secui. Eu îl invit pe autor la Voşlăbeni, unde în copilăria mea preşcolară se pare că am produs destule rune cu prietenii pe pereţi şi pietre, încât are material de studiu pentru câţiva ani.
Iar afirmaţiile domnului Chintăuanu nu au nici o trimitere: în ce publicaţii, la ce simpozion, sau poate la o cafea cu autorul. Repetăm, sunt lacune metodologice care poate unui profan în ale istorie îi scapă, dar nu pot trece neobservate de un public avizat.
Chestiunea este destul de serioasă totuşi, în prezent reprezentând o adevărată fobie a minţilor mai înfierbântate ale protocroniştilor secui, dar fără a avea un fundament ştiinţific. Vorbind despre acest alfabet numit ,,runic secuiesc", istoricul maghiar Elek Benkő se arată circumspect asupra originii lui. ,,Dispunem de relativ puține date şi documente scrise despre scrierea runică secuiască din Evul Mediu. În prezent nu avem încă o imagine coerentă în ce priveşte perioada şi împrejurările istorice ale apariției acestei forme speciale de scriere".
Cercetătorul Ioan Lăcătuşu afirmă: ,,Nu înţeleg de ce toată lumea se preface că nu ştie despre ce este vorba. Originea alfabetului secuiesc trebuie căutată chiar în cronicile medievale maghiare. E clar că alfabetul secuiesc nu e de fapt secuiesc. El exista deja când au venit ungurii în Europa. Noi am publicat unele poziţii ştiinţifice pe această temă... Nu vorbim despre o scriere maghiară, ci una secuiască. Asta înseamnă că, unu, ori secuii nu sunt secui/foto 2 - panou secuiesc.jpg) maghiari, ori că, doi, scrierea secuiască nu e secuiască. Vă reţin atenţia cu un prim argument. Singurele informaţii concrete despre aşa-zisul alfabet secuiesc au rămas de la Janos Kajoni/Ioan Caioni/Căianu (1629-1687), adică un român din Covasna, şi de la Mihai Moga, un alt român. Deci numai românii aduc descrieri oarecum concrete despre această scriere zisă runică".
Se poate cita şi un pasaj din cronica ,,Gesta Hunnorum et Hungarorum", a ungurului Simon de Keza, scrisă pe la 1283: ,,Căci aceşti secui sunt resturile hunilor şi când au auzit că ungurii au venit de-a doua oară în Pannonia ieşiră întru întâmpinarea celor secui/foto 3.jpg) ce se întorceau, la hotarele Ruteniei şi, totodată, Pannonia fiind cucerită, câştigară şi ei o parte într-însa, dar nu în Câmpia Pannoniei, ci duseră viaţa împreună cu blackii în munţii graniţei. De unde amestecându-se cu blackii se zice că se folosesc de literele lor" - spune cronicarul ungur.
Dar să lăsăm runele deoparte. Are cine să-şi bată capul cu ele.
Interesant este că autorul a localizat şi cetatea dacică Sangidava, ,,pe dâmbul învecinat se afla cetatea Sangidava amintită de Ptolemaios". Din câte ştim noi, cetatea nu a fost încă localizată, ştiindu-se doar că era pe Mureşul superior.
Autorul consideră mai departe că numele Topliţa ,,este de origine maghiaro-slavă" (p. 17). Şi noi care credeam că este slavă...
La pagina 35 autorul afirmă că ,,deja în 1861 în instituţiile publice, alături de limba maghiară era obligatorie deja şi limba română, totodată celelalte naţionalităţi, în cazul nostru şi românii aveau propria şcoală, unde puteau învăţa fiecare materie în limba maternă. Iar acum, în 2010, în instituţiile publice de la Topliţa limba maghiară nu este obligatorie, în şcoala de limbă maghiară fiind obligatorie predarea Istoriei şi Geografiei în limba română".
Ceea ce uită să precizeze este că aceste drepturi au fost efemere, şi anulate după instituirea dualismului în 1867. Despre şcolile româneşti în timpul dualismului şi vexaţiunile la care ele au fost supuse cred că este de prisos să mai pomenim. Cât priveşte istoria şi geografia în limba maternă, iată că visul minorităţii maghiare este pe cale de a se înfăptui.
Să mergem mai departe:
,,În toamna lui 1918 'au dispărut' toate înscrisurile primăriei, documentele şi vechile hărţi. Toate acestea se aflau într-o imensă ladă de lemn. În decembrie statul maghiar a asigurat gratuit trenul fiecărui român, care dorea să se deplaseze la Alba Iulia la Marea Adunare Naţională românească, adunare la care 1.228 de delegaţi au decis ca Ardealul să se alipească Regatului România". (p. 69)
Arhivele au fost prădate de autorităţile maghiare şi în 1918 şi în 1940, iar despre trenurile puse la dispoziţie de autorităţile maghiare cred că nu are rost să vorbim. De aceea s-au dus românii din Topliţa şi din împrejurimi la Alba Iulia prin munţi, ocolind defileul unde ar fi fost seceraţi de mitraliere...
,,După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, Topliţa a intrat sub dominaţie românească, apoi începând cu 4 iunie 1920 Dictatul de la Trianon a acordat de drept Ardealul regatului român, desigur şi Topliţa. Singura consolare a locuitorilor maghiari a fost că în conformitate cu declaraţia de la Alba Iulia se pot bucura de autonomie, deoarece şi asta era stabilit prin declaraţie. Din păcate asta nu s-a întâmplat nici până în ziua de azi". (ibidem)
Nu ne miră că tratatul de la Trianon este considerat de Czirjak dictat. Ceea ce ne miră este că nu cunoaşte textul declaraţiei de la Alba Iulia, unde nu se pomeneşte nimic de ,,autonomie". Singurul loc unde se pomeneşte acest cuvânt este în articolul III 2:
,,Egală îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat". Deci autonomia cultelor religioase. Lucru care s-a şi realizat şi care se realizează şi astăzi.
,,Din 30 august 1940 Ardealul a fost realipit patriei mamă. Trupele maghiare au sosit la Topliţa joi, pe 12 septembrie, venind de la Reghin, întrând fără nici un fel de opunere. Pe podul peste râul Topliţa din centru îi aştepta o poartă oficială pregătită cu o seară înainte de Siklodi Ferenc, Siklodi Antal, Siklodi Janos, Szep Jozsef şi Forro Ferenc. Casele şi vitrinele magazinelor din centru s-au umplut de steaguri roşu-alb-verzi. Prima dată a sosit pe calea ferată o garnitură plină de soldaţi maghiari. Conform spuselor martorilor trenul era aşa de împodobit cu flori încât nu putea fi văzut". (p. 76)
Ai crede că toată Topliţa (care în perioada interbelică era denumită Topliţa Română a murit de dorul armatei maghiare şi s-a înghesuit să îi iasă în cale cu flori...
Dar aici ar merita să facem o paranteză mai amplă şi să vedem cine erau cei care au construit poarta oficială de intrare a trupelor maghiare. Iată ce spune un document din Arhivele Statului Bucureşti:
,,Insp. Jand. Tg. Mureş
Legiunea Jand. Mureş
NOTĂ INFORMATIVĂ
Nr. 367 din 31 august 1945
La marginea comunei Topliţa, jud. Mureş [în jud. Harghita astăzi], este Cimitirul Eroilor din războiul mondial, unde a fost ridicat şi un monument al eroilor din războiul 1916-1918, în amintirea celor căzuţi pentru dezrobirea Transilvaniei. După cedarea Ardealului de Nord din 1940, mai mulţi unguri, la îndemnul inginerului Molnar Francisc din comuna Topliţa, au mers la Cimitirul Eroilor şi au distrus lăcaşurile unde erau depuse osemintele ofiţerilor eroi, le-au spart plăcile, au aruncat osemintele, iar craniile le-au pus în pari, unde se văd şi azi. Au profanat în mod îngrozitor toate osemintele depuse în cimitir, iar placa mare pe care era stema ţării, indivizii Simon Andrei, Pentz Leon şi Siklodi Janos au dus-o în comună şi au pus-o ca podea la grajdul vitelor, unde a fost găsită la cercetările făcute. Plăcile mai mici cu emblema ţării au fost îngropate în pământ, spunând românilor că au îngropat România pe veci. Au distrus tot cimitirul şi gardurile din jurul acestui cimitir.
Măsuri luate: S-au dresat acte de trimitere în judecată Tribunalului Poporului Cluj contra inginerului Molnar Francisc, Simon Andrei, Pentz Ioan şi Siklodi Janos, cercetarea fiind dusă în continuare pentru a se dovedi toţi cei ce au luat parte la profanarea cultului eroilor.
Comandantul Legiunii Jand. Mureş Căpitan [indescifrabil]
Comunicat: Insp. Gen. al Jand., Insp. Jand. Mureş, Prefect. Mureş (Arh. St. Bucureşti, Inspectoratul General al Jandarmeriei, dos. 25/1945, f. 73)".
Iată deci cine era Siklodi Janos, şi ce alte mari fapte de vitejie a făcut după ce a terminat de ornat poarta de primire a soldaţilor maghiari.
Dar aşa se întâmplă când istoria este privită unilateral, deşi autorul scrie că s-a străduit să relateze o istorie imparţială. Cât de imparţială a scris-o, se poate vedea. Credem că titlul cel mai corect era ,,De la Tapolcza la Marosheviz sau monografia Topliţei din perspectivă maghiară".
Desigur că o monografie a Topliţei nu ar putea să fie decât un lucru bun, dar ar trebui ca ea să fie scrisă fără ură şi părtinire şi mai ales cu o minimă deontologie şi spirit critic. Ce fel de spirit critic poate avea un autor care vorbeşte de ,,invazia" românilor din 1918 şi 1944, de atrocităţile comise de români, fără a pomeni nimic de cele maghiare, care jeleşte dărâmarea statuii honvedului maghiar din Topliţa, dar nu suflă o vorbă de profanarea mausoleului de la Secu, care deplânge soarta familiilor nobiliare, dar nu se interesează de soarta sutelor de familii ale iobagilor români? În încheiere considerăm utilă şi documentată cartea domnului Czirjak doar în ceea ce priveşte partea populaţiei maghiare a Topliţei, eludând aproape complet contribuţiile româneşti, atunci când nu distorsionează de-a dreptul adevărul istoric. Dar am mai spus-o: hârtia suportă orice.
Prof. drd. Costel-Cristian LAZĂR
_______________________________________
Tot ce-i romanesc nu piere!
|
|
