mariol44
Administrator
 Din: TOPLITA ROMANA!
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 25239
|
|
Nu demult, în numărul 36 din 9-15 septembrie 2010, publicaţia ,,Uj Kelet" a publicat un articol semnat de Cziriak Karoly intitulat ,,Miron Cristea şi evreii". Nu ne-am fi aplecat asupra lui dacă nu ne-ar fi sărit în ochi câteva aspecte pe care le considerăm inacceptabile la un articol ce se pretinde de informare istorică.
În primul rând, respectivul articol suferă prin nerespectarea principiului antic ,,sine ira et studio", lucru considerat de noi evident de un lector imparţial al articolului. Transpare din fiecare frază subiectivismul autorului şi nicidecum dorinţa sa de a informa corect asupra unui personaj important al istoriei României şi al Bisericii Ortodoxe Române. Cât priveşte informaţia istorică, ea este lacunară, scoasă din context, dacă nu de-a dreptul eronată în unele puncte. De asemenea, articolul abundă în informaţii false.
Dar mai bine să le luăm pe rând.
Autorul afirmă că patriarhul a murit probabil otrăvit; această ipoteză este considerată cel puţin discutabilă de istoricii serioşi. Câteva rânduri mai jos spune că ,,în perioada comunistă era interzis să se vorbească despre el, apoi după lovitura de stat de după 1989 se putea auzi tot mai mult despre el, însă din păcate nimeni nu vorbea despre partea sa rea". Iarăşi nu ne putem opri să constatăm că autorul face afirmaţii absolut gratuite, probabil considerând regimul comunist unul legitim din cel puţin două puncte de vedere:
1. Interzicea pomenirii lui Miron Cristea (o afirmaţie incorectă: regimul comunist evita să vorbească de Biserică şi de ierarhii săi, în general, şi nu de Miron Cristea, în special);
2. A fost răsturnat prin lovitură de stat, după cum spune autorul. Trecând peste faptul că a defini evenimente atât de recente din punct de vedere istoric este o misiune extrem de dificilă chiar şi pentru specialişti, vezi chiar cazul evenimentului de la 23 august 1944 (lovitură de stat, insurecţie, revoluţie, act constituţional legitim al Regelui Mihai etc.), nu se poate spune că actul de pe 22 decembrie 1989 nu a produs o schimbare de regim politic, ceea ce înseamnă revoluţie, de care beneficiază iată prin dreptul la liberă exprimare chiar autorul rândurilor pe care le comentăm.
Apoi nu înţelegem sintagma ,,însă din păcate nimeni nu vorbea despre partea sa rea". Chiar îşi doreşte autorul ca despre Miron Cristea să se scrie doar de rău? Am prefera să înţelegem din afirmaţia sa că din păcate se vorbea doar de latura pozitivă a Patriarhului, dar tonul general al articolului ne face să răspundem afirmativ la întrebarea noastră retorică. Însă o aplecare mai profundă asupra publicaţiilor despre Miron Cristea sau care ating doar tangenţial activitatea sa ar fi arătat domnului Cziriak faptul că există multe scrieri care îl descriu pe înaltul prelat aşa cum doreşte dânsul. Pe de o parte, literatura istorică de sorginte legionară, iar pe de altă parte, cea de expresie evreiască. Paradoxal, dar pe Patriarh îl acuză atât antisemiţii, cât şi semiţii, fapt care ar putea să ne ofere destule indicii despre neutralitatea sa politică.
Dar să trecem mai departe. Autorul afirmă că ,,în iulie, BNR a lansat o medalie numismatică pe care se află chipul lui Miron Cristea". Un minim efort de documentare ar fi dus la aflarea faptului că BNR a emis un set de cinci monede din argint dedicate patriarhilor Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea, Nicodim Munteanu, Justinian Marina, Iustin Moisescu şi Teoctist Arăpaşu. Altfel, se poate înţelege că doar Miron Cristea este obiectul emisiunii numismatice, deci o scoatere din context inacceptabilă pentru un articol ce se vrea obiectiv. Scopul comemorării nu era aşadar doar Miron Cristea, şi nici activitatea sa ca om politic, aşa cum lasă să se înţeleagă articolul. Este vorba despre o serie de medalii care comemorează patriarhii trecuţi la cele veşnice. În fapt, BNR a emis în 2010 multe monede comemorative, printre care şi una dedicată împlinirii a 160 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu. Aşteptăm reacţii, că doar şi el a fost antisemit, nu? (vezi mai multe pe site-ul BNR)
Mai departe aflăm că ,,banca şi preşedintele au fost asaltaţi de un torent de scrisori, deoarece este un lucru dovedit faptul că Cristea a fost antisemit". Trecând peste aprecierea cantitativă a ,,torentului" de scrisori, nu putem trece neobservată afirmaţia dată ca certitudine că Miron Cristea era antisemit dovedit. Ca nespecialist, poate că domnul Cziriak nu are de unde să ştie că nu se pot face afirmaţii tranşante fără a fi dovedite. Iar în istoria contemporană putem spune despre puţine lucruri că sunt ,,dovedite". Este ca şi cum eu aş afirma că ,,este dovedit faptul că Cziriak Karoly este un şovin înrăit", dar fără a aduce dovezi.
Însă de-abia acum încep enormităţile în articolul despre care vorbim. Autorul afirmă că Miron Cristea ,,în 1939, ca şi premier, a luat cetăţenia evreilor". Să nu ştie oare că cetăţenia a fost retrasă sub Guvernul Goga-Cuza prin Decretul-Lege 169/22 ianuarie 1938 privind revizuirea cetăţeniei evreilor? Greu de spus, dar înclinăm să credem că autorul nu vrea să ştie, ci mai mult, dezinformează cu bună ştiinţă, pentru a-şi justifica demersul publicistic. Mai mult, autorul insistă un paragraf mai jos asupra minciunii, afirmând că ,,datorită legii emise de acesta li s-a luat cetăţenia evreilor". Şi iată ce spune Raportul Final al Comisiei Internaţionale privind Studierea Holocaustului în România, deci un document oficial şi credibil:
,,În consecinţă, nici o legislaţie antisemită nu a apărut pentru mai bine de doi ani (de la Constituţia carlistă din februarie 1938) în noul regim. Dar dictatura regală a continuat să aplice revizuirea cetăţeniei solicitată de Decretul-Lege nr. 169 promovat de Guvernul PNC, care a rămas în vigoare". Deci?
Să mergem mai departe:
,,Conform unui studiu din 2004, însuşi Cristea este cel care a iniţiat persecutarea evreilor", spune Cziriak Karoly.
Aceeaşi trimitere la deontologie - care studiu, scris de cine, publicat unde? - şi iarăşi din partea noastră o trimitere la Raportul Comisiei Internaţionale privind Studierea Holocaustului în România:
,,Ca actor politic loial regelui Carol, patriarhul a încercat să limiteze influenţa Gărzii de Fier asupra clerului de rând. Astfel, în martie 1937, la cererea Guvernului Tătărescu, patriarhul a convocat Sfântul Sinod al Bisericii şi a dat o decizie care interzicea clerului local să se alăture cuiburilor Gărzii de Fier, demonstraţiile politice sau expunerea simbolurilor legionare, precum şi introducerea subiectelor politice în predici. Când Miron Cristea a devenit prim-ministru al dictaturii regale din 1938, guvernul său a încercat să atenueze violenţa antisemită dezlănţuită sub Goga şi Cuza, dar nu a modificat legislaţia antisemită pe care aceştia o introduseseră".
Dar nu este totul. Într-o altă afirmaţie, câteva paragrafe mai jos, autorul face o trimitere la un articol al patriarhului din ziarul ,,Timpul". Numai că articolul cu pricina a apărut în ziarul ,,Apărarea Naţională" din 24 august 1937 şi în ,,Curentul" din 19 august 1937, iar nu în ,,Timpul" din 1938! Cam multe inadvertenţe ca să fie din întâmplare!
Dacă până acum nu am reuşit să demonstrăm amatorismul sau reaua credinţă a autorului acestui articol, atunci ultimul paragraf nu este decât ,,încununarea operei", căci autorul spune nici mai mult nici mai puţin decât următoarele:
,,În 1916, el şi alţi doi episcopi ortodocşi se opuneau unificării Ardealului cu regalitatea română, ba chiar Cristea ca episcopul Caransebeşului a declarat că va sparge cu bastonul său episcopal pe acel soldat din regat care va avea curajul să vină în Ardeal"!
Să înţelegem că Cziriak Karoly deplânge atitudinea antiunionistă a lui Miron Cristea? Nici vorbă. Este iarăşi o mostră de interpretare a documentelor istorice aşa cum ne vine nouă la îndemână, fără a avea instrumentele unei analize critice a unui document istoric, lucru care nu este tocmai uşor şi care necesită o anumită pregătire ştiinţifică care se capătă în facultăţile de profil. Să trecem peste afirmaţia că Ardealul s-a unit cu ,,regalitatea română", unirea fiind cu statul român. Este o diferenţă fundamentală cea dintre stat şi forma de guvernământ. Nu e tot una. Dar nu se poate ca Cziriak Karoly să nu ştie că monarhia dualistă a obligat ierarhii ardeleni ortodocşi şi greco-catolici să emită pastorale prin care condamnau intrarea României în război împotriva Puterilor Centrale (autorul articolului spune că doar trei episcopi ortodocşi au făcut acest lucru, iar mai sus afirmă că ,,greco-catolicii accentuau acest păcat al lui Cristea", ca şi cum era singurul care ar fi dat acea pastorală, iar greco-catolicii nu). Cum explică atunci autorul rolul de prim plan jucat de Miron Cristea la Adunarea de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia şi faptul că a condus delegaţia cu actul unirii la Bucureşti şi că a ajuns patriarh în România Mare? Dacă cu doi ani înainte era un aşa înverşunat adversar al Unirii? Iată cum interpretarea tendenţioasă şi fără spirit critic a unui document poate să ducă la concluzii false.
Se poate vedea aşadar cum un simplu articol de ziar poate să conţină atâtea lucruri false, toate spuse pe tonul unor adevăruri evidente, dar care nici pe departe nu corespund unui minim efort de documentare ştiinţifică şi unui spirit obiectiv.
Ne-ar place să credem că sunt greşeli din necunoaştere şi atunci acestea se pot atenua în timp. Mai grav ar fi ca ele să fie voite. Sigur, este dreptul fiecăruia să scrie ce vrea, hârtia suportă multe, dar un autor şi un ziar se pot umple de ridicol prin publicarea unor asemenea articole cu pretenţie de material istoric.
Cât despre bastonul cu care episcopul ameninţa să spargă capul soldaţilor care treceau în Ardeal, mai bine l-ar fi folosit pe spinarea celor care falsifică istoria!
Prof. drd. Costel-Cristian LAZĂR
_______________________________________
Tot ce-i romanesc nu piere!
|
|
