mariol44
Administrator
 Din: TOPLITA ROMANA!
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 25239
|
|
Format / Calitate: Avi - Divx
Giselle
Balet īn două acte
Muzica: Adolphe Adam
Libret:
Vernoy de Saint Georges
Théophile Gautier şi Jean Coralli
după povestea lui Heinrich Heine
Roluri şi interpreţi
Giselle: Alessandra Ferri
Albrecht: Massimo Murru
Hilarion: Maurizio Vanadia
Myrtha: Isabel Seabra
Wilfried: Bryan Hewison
Ducele de Courland: Matteo Buongiorno
Bathilde: Maurizia Luceri
Berthe: Marinella Carinati
Coregrafia: Patrice Bart
Scenografia: Angelo Sala
Costume: Alexexandre Benois
Conducerea muzicală: Paul Connelley
Regia: Alexandre Tarta
Īn coregrafia lui Patrice Bart cu baletul Operei din Paris, această producţie recreează īn scenografia lui Angelo Sala şi costumele lui Alexexandre Benois (cunoscut pentru munca sa cu Diaghilev şi baletul rusesc).
Giselle este o partitură ce cuprinde un şir de calităţi
ale melodicii şi varietăţii ritmice a dansului de caracter.
Daniela Caraman-Fotea
Premiera mondială: 28 iunie 1841, la Academia Regală de Muzică din Paris.
Giselle
Aparţinīnd primei perioade a romantismului francez, compozitorul Adolphe Adam s-a format īntr-o familie de muzicieni, desăvīrşindu-şi pregătirea artistic la Conservatorul din Paris, cu F.A.Boildieu. Īncepe să se facă cunoscut mai īntīi printr-o serie de romanţe şi ariete, debutīnd īn teatrul lyric cu o lucrare īntr-un act, Pierre et Catherine (1829).
Lui Adam īi revine īnsă şi meritul de a fi unul dintre primii compozitori de spectacole de balet, care, prin calitatea melodic, caracterul dansant al ritmicii şi fiorul emoţional, au pus bazele tradiţiei dramei coregrafice romantic.
Giselle de Adolphe Adam aparţine stilului supranumit baletul alb" şi reuneşte armonios muzica, dansul şi pantonima, oferind publicului un spectacol extraordinar. Baletul Giselle poate fi considerat un punct culminant al romantismului care zugraveste in pas de dans viata adevarata a omului cu gindurile si visurile lui, bucuria de a trai pina la melancolie si deziluzie.
ACTUL I.
La marginea unei păduri se află casa tinerei Giselle, care locuieşte cu vīrstnica ei mamă, Bertha. Este vremea culesului.
Pădurarul Hans, īndrăgostit de Giselle, se īndreaptă spre casa fetei, dar se opreşte īn drum, la apariţia unui străin. Este contele Albert, īnsoţit de scutierul său, Wilfried. Visător, contele caută mereu noi aventuri romantice. A zărit-o pe tīnăra Giselle, care i-a trezit o puternică pasiune. Ca să nu-şi trădeze rangul, Albert schimbă straiele bogate cu altele simple. Wilfried, care īi ascunde hainele īntr-o mică colibă, īl sfătuieşte să fie prevăzător. Rămas singur, Albert bate la uşa fetei. Giselle, şi ea īndrăgostită de tīnărul necunoscut, īl īntīmpină bucuroasă. La īndoielile fetei, Albert rupe o floare şi, numărīnd petalele, īi arată că soarta va fi fericită.
Pe neaşteptate apare pădurarul Hans, prevenind-o pe Giselle că greşeşte prin īncrederea faţă de necunoscut. Intervine Albert, care īl alungă pe Hans.
Un grup de tinere īi īnconjoară. Sunt prietenele lui Giselle, care se īntorc de la culesul viilor. Fericită de dragostea ei pentru Albert, Giselle, īntr-un dans avīntat, īl prezintă drept logodnic, exprimīndu-şi exuberanţa sentimentelor. Īn zadar o roagă mama sa să se cruţe, evitīnd oboseala dansului, pe care Giselle īl face martorul iubirii fără pată pentru Albert. Giselle, bolnavă de inimă, poate fi oricīnd victima unui asemenea efort. Nepăsătoare, fata nu se poate gīndi la nimic rău īn aceste clipe.
Din depărtare, sunete de corn anunţă apropierea unui cortegiu de vīnătoare. Neobservat, Albert se retrage īn pădure, de teamă să nu fie recunoscut. Hans īl urmăreşte, ascunzīndu-se īn micuţa colibă unde şi-a lăsat tīnărul hainele bogate. Cortegiul apare īn frunte cu nobilul tată al lui Albert şi logodnica lui, Bathilde. Poposind īn piaţeta satului, cer ospitalitate chiar de la mama lui Giselle. Fata este impresionată de frumoasele straie ale Bathildei, care, la rīndu-i se arată cucerită de farmecul naiv al tinerei ţărăncuţe. Vorbindu-i despre viaţa pe care o duce, Giselle īi spune că iubeşte dansul, pentru care are o adevărată pasiune. Pentru a-i mulţumi, căci Giselle īi dansează plină de voioşie, Bathilde īi dăruieşte un lanţ de aur.
Ca răspuns, fata īi īncredinţează secretul ei dragostea pentru un tīnăr chipeş, cu care s-a şi logodit. Invitaţi să se odihnească, oaspeţii intră īn casa lui Giselle.
Contele, īngrijorat de lipsa fiului său, cere lămuriri scutierului, ordonīnd să vestească din corn semnalul de vīnătoare, la care ştie că va răspunde şi Albert. Prudent, scutierul porneşte să-şi caute īn pădure stăpīnul. Pe furiş, din colibă iese Hans pădurarul, purtīnd īn mīnă spada lui Albert şi cornul de vīnătoare.
Tinerii se adună īn piaţă, pentru a sărbători culesul roadei. Īn mijlocul lor, Giselle dansează cu īnflăcărare. Dar Hans o opreşte. Vrea, arătīndu-i spada, să-i dovedească adevărata faţă a īnşelătorului ei logodnic. Giselle, prea sigură de sentimentele lui Albert, se aruncă la pieptul lui, rugīndu-l să dezmintă vorbele pădurarului.
Cīnd Hans vede că Albert o linişteşte cu vorbe deşarte, sună puternic din corn. La acest semnal, oaspeţii ies din casă, īnclinīndu-se cu respect īn faţa lui Albert. Neliniştită, Giselle o īntreabă pe Bathilde cine este Albert. La răspunsul acesteia că se află īn faţa logodnicului ei, Giselle rupe cu furie lanţul de aur, primit īn dar, şi īl aruncă dispreţuitor. Durerea o copleşeşte, mintea ei se īntunecă īn faţa adevărului crunt. Plīngīnd īn hohote, apoi rīzīnd inconştientă, Giselle īşi aduce aminte clipele fericite petrecute cu Albert, jurămintele lor de dragoste. Inima ei bolnavă nu mai rezistă. Īntr-un ultim elan, Giselle īl īmbrăţişează pe Albert şi se prăbuşeşte, īnconjurată de mama şi de prietenii ei īndureraţi. Hans şi Albert īşi dau seama că, fără să vrea fiecare din ei i-au pricinuit moartea.
ACTUL II
Este noapte. Īn cimitirul satului, la proaspătul mormīnt al lui Giselle, Hans vine īn liniştea īntunericului să-şi plīngă durerea. Foşnete tainice se aud, luminiţe stranii strălucesc pe marginea lacului. Īnfricoşat, Hans se retrage. Din misterul nopţii se detaşează o siluetă. Este Myrtha, crăiasa ielelor (īn versiunea originală Willis). La miezul nopţii vine vremea cīnd ea cheamă, din adīncul pămīntului, supusele - sufletele triste ale tinerelor care au murit īnainte de nuntă.
La ordinul Myrthei, ielele se strīng īn jurul mormīntului lui Giselle. Firava siluetă a fetei apare, īnclinīndu-se supusă īn faţa stăpīnei. Dar la auzul unor paşi, ielele se ascund. Albert, īnsoţit de scutierul său, vine să caute mormīntul lui Giselle. Fără să se teamă de cuvintele īnspăimīntate ale scutierului, Albert rămīne singur līngă mormīnt, pentru a plīnge pierderea fetei pe care o īndrăgise. Īn faţa lui apare chipul drag. Albert vrea să o atingă, dar ea dispare. Imaginea ei pare să fie pretutindeni, purtīndu-l prin aleile cimitirului, prin boschetele īnflorite.
Īntre timp, ielele īl urmăresc pe pădurar, obligīndu-l să danseze pīnă la epuizare. Voind să-l pedepsească pentru moartea fetei, ele īl chinuiesc, alungīndu-l mereu, pīnă cīnd Hans se aruncă disperat īn apele lacului. Atunci, ielele pornesc īn căutarea celuilalt vinovat, Albert. Neīndurătoare īn faţa rugăminţii lui Albert de a-l ierta, Myrtha īi porunceşte lui Giselle să danseze cu el. Dincolo de moarte, puterea dragostei lui Giselle īl īntăreşte, ajutīndu-l să reziste dansului istovitor. Ca prin vis, acest dans īl face să retrăiască frīnturi din fericirea sa spulberată. Din depărtare se aud ceasurile oraşului, prevestind sosirea zorilor. Īn negura dimineţii, ielele, pierzīndu-şi puterea, dispar. Cu inima sfīşiată de durere, Albert īşi ia din nou rămas bun de la Giselle. Imaginea ei se topeşte īn neant, rămīnīnd doar o preţioasă amintire īn sufletul tīnărului chinuit de remuşcări. Copleşit de durerea acestei iubiri, mai puternică decīt moartea, Albert se prăbuşeşte pe mormīntul lui Giselle.
Capodoperă a baletului clasic aparţinānd stilului supranumit baletul alb", Giselle" reuneşte armonios muzica, dansul şi pantonima. Celebrul balet al lui Adolphe Adam, punct de convergenţă a căutărilor din lumea baletului anilor 1840, şi-a īnsuşit personaje şi teme corespunzatoare, expresive, de o mare forţă emotivă. Giselle" poate fi considerat un punct culminant al romantismului, care zugrăveşte īn pas de dans viaţa adevarată a omului cu gāndurile şi visurile lui, bucuria de a trăi, pānă la melancolie şi deziluzie.
_______________________________________
Tot ce-i romanesc nu piere!
|
|
