mariol44
Administrator
 Din: TOPLITA ROMANA!
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 25239
|
|
Autor:
Ilie Şandru
Nu ştiu dacă expresia latină din titlu este cea mai potrivită pentru a defi ni conţinutul articolului „Cine au fost primii în Transilvania”, publicat de Vlad Stoicescu, în „Evenimentul zilei”, nr. 5.935, din 27 iulie a.c.. Poate mai degrabă s-ar fi potrivit expresia românească „vorbe de clacă”, adică acele fl ecăreli ce se mai spun uneori pentru a trece timpul. Cam aşa este articolul respectiv, o amestecătură, în care autorul vorbeşte de toate, dar nu spune nimic, folosind tot felul de termeni sofi sticaţi, de parcă articolul l-ar fi scris pentru el, nu pentru marea masă a cititorilor. Aceştia, după ce se vor fi străduit să parcurgă conţinutul articolului, sunt convins că nu au înţeles nimic. Şi se vor fi întrebat, desigur, cam ce o fi vrut să spună Stoicescu, pornind de la dorinţa lui Tokes Laszlo, de a avea, musai, o autonomie secuiască, ajungând apoi la tot felul de aiureli, ascunse în dosul unor termeni pretenţioşi, precum: „gena naţionalismului inept”, „cancerul etnocentrismului”, „lumea monocentrică”, „maniheismul grefat pe supoziţia că suntem «stăpânii acestui pământ»” etc.. În final, concluzia la care ajunge autorul este una la fel de „limpede” precum şi conţinutul articolului: „Cei care au fost primii în Transilvania posedă un soi de primat milenar autosufi cient. Restul, ceilalţi, sunt elemente alogene sau, pur şi simplu, nişte aberaţii de la firul originar”.
Deci „cine au fost primii în Transilvania”? Greu de ghicit din spusele lui Vlad Stoicescu. Rămâne o enigmă cine sunt acei ce „posedă un soi de primat milenar”, precum şi cei ce formează „restul”, sau „ceilalţi”, adică cei ce sunt „pur şi simplu, nişte aberaţii de la fi rul originar” (!?). S-ar părea, totuşi, că primii, cei cu „primatul milenar autosufi cient”, suntem noi, românii, iar „restul”, „ceilalţi”, ori „pur şi simplu, nişte aberaţii de la fi rul originar”, probabil sunt ungurii. Sau, poate, mai degrabă, secuii, fiindcă nimeni nu ştie precis cine au fost ei înainte de a deveni unguri, în urma unui intens şi total proces de deznaţionalizare.
Noi, românii, suntem cei ce trăim „în centrul lumii”, „restul”, „ceilalţi”, adică ungurii (ori secuii?), stau şi ei pe unde pot, „pe la margine”, toleraţi, bieţii de ei, „pescuind” câte ceva de la cei ce au de toate. De aceea, aceştia nu se împacă deloc cu „puterea română de ocupaţie”, motiv pentru care strigă din răsputeri: „dreptate maghiarilor anexaţi”!; „daţi-ne înapoi munţii”!; „libertate pentru poporul secuiesc”! (unde o fi oare?); „să vindecăm rana Trianonului”!; „maghiarimea are dreptul să-şi recapete patria jefuită”! etc..
Noi, românii, sătui de această nesfârşită „arie” pe care o auzim, pe tonuri diferite, începând din 1918, strigăm mereu că „ni se fură ţara!” şi „afară cu bozgorii din ţară”! De unde o fi auzit Vlad Stoicescu asemenea baliverne, nu ştiu. Eu, trăitor în Transilvania, ba chiar în acel teritoriu pentru autonomia căruia popa Tokes trudeşte cu atâta sârg, nu am auzit asemenea „îndemnuri”. În schimb, am auzit cu totul altele, venite din partea ce formează „restul”, sau „elementele alogene”, precum: „1918-1989 - atât a fost! Destul a fost!”; „Afară cu românii împuţiţi!”; „Ţi-a sunat ceasul, opincarule, pleacă!” etc.. Ori am citit despre „bandele valahe, cu opincile însângerate” şi mi-am îmbogăţit cunoştinţele istorice aflând că „mai mult de jumătate dintre locuitorii ce trăiesc pe teritoriul de azi al României sunt de rasă maghiară şi numai limba le-a fost românizată”! Te pomeneşti că şi autorul articolului la care fac referire o fi făcând parte dintre aceştia! Că doar nu întâmplător o fi scris dumnealui, fără să-i tremure mâna, într-un alt articol, că România „este o ecuaţie greşită”! Ceea ce prea seamănă, ca înţeles, cu discursul iredentismului maghiar, anume că „România este un stat artifi cial, creat de Trianon, stăpânind teritorii maghiare ocupate”!
Să ne mai mirăm de ce acest Vlad Stoicescu ajunge, după demersul său gazetăresc, la concluzia finală: „Pentru cine se mai află încă în posesia unei minime rezerve de raţionalitate, cuvintele acestea se scriu aşa: Laszlo Tokes are dreptate”, „Secuimea are nevoie de un model de tip catalan”! I-aş aminti, totuşi, că înaintea „modelului catalan” iredentiştii unguri, în frunte cu neastâmpăratul popă Tokes, doreau un „model Kosovo”, apoi un „model Tirolul de Sud”. Adică, orice numai autonomie să fi e! În defi nitiv, poate că Vlad Stoicescu o fi având dreptate. Poate că „secuimea” are nevoie de autonomie, fie ea de orice model. Numai că „secuimea” aceasta nu prea există în ţara noastră. După datele ofi ciale ale ultimului recensământ, în România de azi mai trăiesc doar vreo 300 de indivizi care s-au declarat secui! Restul, unguri. Adică, o „secuime” fără secui! Ori o „secuime” plină de ungurime! Iar reprezentanţii acesteia, adică liderii ei politici, precum Tokes Laszlo, Marko Bela, Frunda Gyorgy, Szasz Jeno, Raduly Robert, Sogor Csaba etc., au spus-o răspicat că nu doresc, nu vor să se integreze în societatea românească! Ideile de care erau însufleţiţi înaintaşii lor au fost preluate întocmai şi de urmaşi, adică cei din generaţia de azi a politicienilor unguri din România. Deci nu neputinţa statului, nu neputinţa societăţii româneşti a condus la eşecul integrării minorităţii maghiare, ci refuzul declarat al acesteia de a se integra. „Testamentul” înaintaşilor este sfânt şi pentru cei de azi: „Ţara, naţiunea, instituţiile şi tot ce este valah, e înaintea noastră superlativul odiosului ce trebuie urât din toate puterile şi combătut prin toate mijloacele. (…) Nu există între ungur şi ungur deosebire, toţi vă urâm, toţi tindem cu toate mijloacele să păstrăm supremaţia noastră. (…) Cu cât vom avea mai multe libertăţi, cu cât vom avea mai multe drepturi, cu atât vom fi mai periculoşi pentru statul român, căci nouă drepturi şi libertăţi de la români nu ne trebuie decât ca să le îndreptăm în contra lor”! Ai auzit, domnule Stoicescu?
Dar Vlad Stoicescu nu-şi încheie demersul publicistic până nu mai face o precizare „istorică”. Aflăm, astfel, că toate năpastele ce au năvălit acum peste capul românilor ni se trag din fatidicul an 1994, atunci „când membrii Partidului Unităţii Naţionale Române (PUNR) au primit posturi ministeriale la Bucureşti, România era singura ţară din fostul bloc sovietic care găzduia la vârful piramidei puterii politice politicieni cu vederi xenofobe, în timp ce alţii se străduiau să construiască democraţia”! I-auzi, domnule, cine erau politicienii xenofobi ai României! De la aceia ni se trag toate belelele! PUNR-ul a dispărut de pe scena politică românească, deci a dispărut şi xenofobia. Trăiască democraţia! Democraţia noastră „originală”, care guvernează acum România, conducând-o, din „victorie” în „victorie”, spre „modelul occidental”! Încă puţin şi suntem terminaţi!
P.S.: Domnule Stoicescu, dacă ai cumva îndoieli asupra celor care trăiesc astăzi în Transilvania, trebuie să-ţi declar că suntem tot noi, cei dintotdeauna, adică vreo şapte milioane de români. Nu ştiu dacă „posedăm un soi de primat milenar”, dar ştiu precis - adevărul istoric nu poate fi negat! - că Ardealul este pământ românesc! Nu o spun eu, ci au spus-o alţii fără „primat milenar”: „Discutaţi voi cât voiţi, domnilor, dar cine a creat aspectul eminamente românesc al acestui pământ, cine altul decât poporul românesc”! (Milton G. Lehrer).
_______________________________________
Tot ce-i romanesc nu piere!
|
|
