mariol44
Administrator
 Din: TOPLITA ROMANA!
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 25239
|
|
Minciunile au fost şi au rămas odioase (,,Minciuna este întotdeauna odioasă când cineva profită de pe urma ei", spunea Kant), însă cu atât mai mult poartă acest ruşinos stigmat atunci când ea este folosită de unii în strădania lor de a demonstra că neadevărurile ar fi adevăruri pure, iar minciunile cele mai odioase şi mai abjecte sunt prezentate drept fapte reale, petrecute în trecutul istoric. În cazul la care mă voi referi, toate cele de mai sus sunt folosite numai şi numai ca să se demonstreze ,,ştiinţific" că secuii sunt cei mai vechi locuitori ai ,,pământului secuiesc", deci ei au dreptul ,,divin" la autonomie etnică!
O astfel de ,,demonstraţie" ne-o face un oarecare ,,publicist" Kadar Gyula, în articolul intitulat ,,Protestează faţă de denumirea pământul secuiesc", publicat în nr. 6023 al cotidianului de limbă maghiară ,,Haromszek", ce apare la Sfântu-Gheorghe - Covasna. E bine că dumnealui s-a oprit totuşi cu ,,documentarea" sa ,,istorică" la hotarul a ceea ce el denumeşte ,,pământul secuiesc", fiindcă alţi confraţi ai săi, precum Csiki Sandor, Csibi Karoly, Kolumban Sandor ş.a., au ajuns cu ,,documentaţia istorică" până în străfundurile istorice ale Europei, susţinând, nici mai mult nici mai puţin, că primii locuitori ai bătrânului nostru continent au fost de limbă maghiară! ,,Să nu uităm, sau să învăţăm, dacă până acum nu am ştiut, că limba maghiară a fost prima limbă vorbită în Europa!", scria Kolumban Sandor.
Autorul articolului amintit, Kadar Gyula, este revoltat fiindcă ,,organizaţiile civile româneşti de pe pământul secuiesc nu sunt de acord cu această denumire (pământ secuiesc - n.n.) fiindcă este anticonstituţională". De aici trage concluzia ce ne dă gata, atât prin conţinutul ei, cât şi prin modul în care este formulată: ,,Este posibil ca organizaţiile civile pomenite sau înaintaşii lor (!?) să fi sosit de curând în această regiune (!?) şi poate din acest motiv nu cunosc denumirile maghiare-secuieşti indigene (...) Le doare (?!) că poporul în mijlocul căruia s-au stabilit (!?) se bucură, după 90 de ani de privare de drepturi"!!!
Este greu de priceput, din frazele de mai sus, la cine se referă autorul în expresia ,,le doare", după cum nu este clar cine ,,se bucură". Cred totuşi că face referire la organizaţiile civile şi obşteşti româneşti, reunite în Forumul Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, care a luat poziţie faţă de apariţia în Monitorul Oficial a nefericitei şi scandaloasei denumiri de ,,pământul secuiesc". Numai că este greu de priceput despre ce popor este vorba, în mijlocul căruia ne-am fi aşezat noi, românii. Mă văd nevoit să repet, nu ştiu pentru a câta oară, că secuii - dacă despre ei este vorba - nu au fost şi, cu atât mai puţin, nu sunt acum un popor. După cum la fel de adevărat este că secuii nu au fost şi nu sunt unguri! O spune, între alţii, şi istoricul ungur Sebestyeni Gyula (în Szekelyek eredete - Originea secuilor): ,,Nimeni nu i-a considerat pe secui unguri, ci un neam aparte". O spune, de asemenea, şi istoricul Karacsony, într-un discurs rostit la Academia ungară, în 1903: ,,Secuii nu sunt câtuşi de puţin unguri", afirmând, în continuare, că toate eforturile statului maghiar trebuie să fie îndreptate spre a-i maghiariza.
După cum se ştie, procesul de maghiarizare a secuilor a reuşit din plin. Chiar dacă toate încercările statului maghiar de a-i maghiariza pe secui au eşuat până la începutul secolului XX, în cele din urmă procesul de maghiarizare a fost total. Secuii nu mai au nimic din ceea ce au avut la începuturile istoriei lor, în primul rând limba. Procesul dur de maghiarizare, la care au fost supuşi, nu a făcut altceva decât să-i alunge pe secui peste Carpaţi, dincolo, în ţările româneşti. A fost chiar nevoie să se înceapă o campanie de ,,salvare a secuilor" de pericolul românizării, în urma emigrărilor. Autorul este însă convins că ,,din momentul aderării la maghiarime, poporul secuiesc a trăit într-un cadru organizatoric separat". I-aş fi recunoscător lui Kadar Gyula dacă ar putea preciza când anume s-a petrecut acel ,,moment al aderării poporului secuiesc la maghiarime":
Iar faptul că acum se vorbeşte de ,,poporul maghiar-secuiesc" ori ,,secuiesc-maghiar", aceasta nu este decât o găselniţă ieftină, prin care abilii politicieni unguri vor să-i păcălească pe alegători, ca să le dea voturile şi în continuare.
Cât priveşte afirmaţia mai sus-amintită (,,Le doare că poporul în mijlocul căruia s-au stabilit se bucură, după 90 de ani de privare de drepturi" trebuie să-i spun lui Kadar Gyula că noi, românii, suntem un popor credincios, aşa că nu ne bucurăm de răul nimănui, nici pentru cei care ne-au batjocorit secole întregi. Într-adevăr, ne-ar durea dacă ungurii din România ar fi privaţi de drepturi. Numai că dacă şi românii din Ungaria ar avea parte de o asemenea ,,privare de drepturi", atunci nu ne-am întrista deloc, din contră, am fi foarte bucuroşi! Fiindcă de o asemenea ,,privare de drepturi", care să te înalţe până la guvernarea ţării şi să ocupi cele mai înalte funcţii, nu numai politice, ci şi administrative, să tot ai parte!
De mult mă tot întreb: ce nu au, ce le lipseşte ungurilor din România, încât să se considere ,,cetăţeni de rangul al doilea"? A, am uitat. Le lipseşte autonomia pământului secuiesc. O autonomie bazată pe criterii exclusiv etnice! Iar noi, românii, nu suntem de acord. De ce? Fiindcă ne caracterizează ,,o gândire hegemonică românească, încetăţenită pe vremea comunismului"! De atunci s-a născut aşa-zisa ,,chestiune secuiască". Numai că pe vremea aceea ,,secuii" de azi erau cuminţi, tăceau mâlc ori, eventual, aplaudau bunele relaţii tovărăşeşti dintre România şi Ungaria! Acum nu mai sunt aşa. Vor ,,autonomie pentru ţinutul secuiesc"! Adică vor să facă un fel de mică Ungarie în mijlocul României, în care să aibă ,,instituţii proprii de învăţământ, cultură, administraţie publică, corpuri legislative, executive şi judecătoreşti". Într-un cuvânt, toate atributele unui stat suveran şi independent!
Toate acestea sunt justificate fiindcă ,,poporul secuiesc nu poate fi împiedecat nici să-şi utilizeze limba, nici să câştige, în baza dreptului la autodeterminare, autoguvernare pe pământul secuiesc". Aş îndrăzni să-l întreb pe Kadar Gyula dacă poate să-mi ofere măcar un singur exemplu în care vreun ,,maghiar-secui" a fost obligat să folosească limba română şi să nu poată să se exprime în limba maghiară?; dacă există vreo localitate în care vieţuiesc etnici maghiari în care să nu existe grădiniţă şi şcoală cu predare în limba maghiară?; dacă tinerii maghiari din România nu-şi pot continua studiile gimnaziale şi liceale, precum şi cele superioare în limba maghiară? Ce o să-mi răspundă? Că toate acestea nu valorează nimic dacă nu există autonomia pământului secuiesc! Un ,,pământ secuiesc" fără secui! Fiindcă cei vreo 300 de indivizi, câţi s-au declarat a fi secui, la ultimul recensământ, nu pot să se pretindă a fi un ,,popor secuiesc"!
Toate acestea nu contează, contează mult numai principiul primului venit, acela al ,,primatului milenar", adică cei care ,,se simt stăpânii acestui pământ". Iar aceştia nu sunt românii, ci ,,secuii", cei care ,,ştiu până unde se întinde graniţa pământului lor natal". Ba mai, prin 1235, de când există documente despre existenţa pământului secuiesc, despre români, nici pomeneală, nu se spune, nu se ştie nimic, fiindcă Ţara Românească avea să devină stat de abia în 1330, iar Moldova în 1359. Numai că lipsa unor documente nu înseamnă şi lipsa existenţei oamenilor, adică a românilor! Că doar cele două ţări româneşti nu s-or fi format aşa, din nişte pământuri pustii. Or fi fost mulţi, or fi fost puţini; or fi fost mai mult sau mai puţin organizaţi, nu se ştie exact. Cert este că în noiembrie 1330, la Posada, românii, sub conducerea lui Basarab I, le-au administrat o mamă de bătaie ungurilor conduşi de îngâmfatul rege Carol Robert, care şi-a făcut o sută de cruci şi a rostit tot atâtea rugăciuni că l-a ajutat Dumnezeu să scape cu viaţă! Însă nu oricum, ci după ce ,,şi-a schimbat însemnele armelor sale" cu ale unui oştean de rând! ,,Şi regele abia a scăpat cu câţiva inşi". Regele a scăpat atunci, dar au căzut foarte mulţi unguri, ,,tineri şi bătrâni, principi şi nobili, fără nici o deosebire". Aşa stă scris în ,,Cronica pictată de la Viena" (Cronicum pictum Vindobonense).
Dar români erau, slavă Domnului, destui şi în Transilvania. Toate documentele ce se referă la istoria Transilvaniei dintre secolele XII şi XIV vorbesc despre raporturile social-istorice de aici în care sunt integraţi şi românii ardeleni. Chiar în ,,scaunele secuieşti" este consemnată prezenţa unei mase compacte de români, care erau trataţi de regele Ungariei şi de voievodul Transilvaniei ,,la egal cu nobilimea, saşii, secuii", aşa cum reiese dintr-un document din anul 1291: ,,cum nos universis noblibus, Saxonibus, Siculis et Olachis in partibus Transsylvaniae". Sau un alt document din 1355, în care se scrie limpede: ,,in congretatione nostra generali universis prelatis, baronibus, nobilibus, Siculis, Saxonibus, Olachis... in partibus Transylvanis constitutis" etc. (I.I. Russu - Românii şi Secuii, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1990, pag. 43).
Însă Kadar Gyula nu-i ,,vede" deloc pe românii ardeleni autohtoni, urmaşi ai vechilor daci. Nu, el reia vechea teorie imigraţionistă, falsă, combătută de toţi marii istorici ai lumii, chiar şi de cei unguri, scriind cu nonşalanţa specifică unui ignorant sadea ,,că primele grupuri de români sosiţi din Balcani la nord de Dunăre (prin imigraţie) au apărut în Transilvania abia pe la mijlocul secolului al XIII. Iar pe atunci Pământul Secuiesc era deja o unitate administrativă".
Dar oare cine i-o fi spus lui Arpad: ,,Spuneţi lui Arpad, ducele Ungariei, stăpânul vostru. Îi suntem datori ca prietenul unui prieten cu toate cele ce îi sunt necesare, pentru că omul este oaspete şi duce lipsă de multe. Dar pământul pe care l-a cerut de la bunăvoinţa noastră nu-l vom ceda în nici un fel, atât timp cât vom fi în viaţă"? Parcă era românul Menumorut! Nu? Aşa scrie Anonimus în ,,Faptele ungurilor". Kadar Gyula nu vrea să ştie de el. Nu e o noutate. Mai sunt şi alţii care suferă de boala uitării intenţionate! Însă minciunile nu pot ascunde niciodată adevărul istoric. Iar istoria nu se scrie după basne, legende şi mituri legate de ,,primatul milenar" al secuilor. Aşa că oricât s-ar strădui Kadar Gyula şi toţi cei ceilalţi ,,corişti" autonomişti ai secuimii să demonstreze că ,,pământul secuiesc" este altceva decât ceea ce este în realitate, acesta rămâne ceea ce este, adică pământ românesc!
,,Istoricul" Kadar Gyula nu se opreşte însă aici, ţine, cu tot dinadinsul, să ne ofere o ,,istorie" plămădită în capul său bolnav de amnezia adevărului istoric. ,,Să nu se uite - scrie el - că atunci când la 1 Decembrie 1918 s-a pronunţat la Alba Iulia ruperea Transilvaniei de Ungaria, au cerut dreptul de autodeterminare pe un teritoriu în care procentul românilor era doar de 43 la sută. Să nu se uite că pe teritoriile dobândite prin dictatul de la Trianon, românii reprezentau o majoritate de doar 53,8 la sută".
Dar chiar dacă am lua de bune datele de mai sus, nu ştiu de ce lui Kadar Gyula i se par prea mici. Adică era prea mic procentul de 43 la sută (în realitate era peste 47 la sută!) a românilor care cereau dreptul la autodeterminare? Ori prea mic procentul de 53,8 la sută a românilor transilvăneni care au devenit cetăţeni ai României după ,,dictatul de la Trianon"?
Să vedem atunci care era numărul ungurilor în Ungaria Mare, declarată ,,stat naţional"! Un ,,stat naţional maghiar" în care ungurii erau minoritari în propria lor ţară! Deci, să nu se uite că recensământul din 1880 consemna faptul că Ungaria avea 13.728.622 de locuitori. Din aceştia, 6.125.088 erau unguri (inclusiv evreii, secuii şi ţiganii - toţi maghiarizaţi!), în timp ce celelalte naţionalităţi nemaghiare totalizau 7.653.534!
Şi mai trebuie făcută o precizare, anume că dintre toate provinciile Ungariei Mari, cea mai întinsă şi mai populată cu nemaghiari era Transilvania. Din datele aceluiaşi recensământ reiese următoarea situaţie: din cei 4.834.730 de locuitori ai Transilvaniei, 2.294.421, respectiv 47,37, erau români; 916.628 (18,88 la sută erau unguri; 343.027 (7,27 la sută erau secui; 621.583 (12,80 la sută erau germani. Ceilalţi: ruteni, sârbi, croaţi etc.
Autorul articolului vrea să ne îmbete cu apă chioară, susţinând enormităţi precum: ,,Pământul secuiesc este o realitate tot atât de existentă geografic, etnic şi istoric, ca şi Maramureşul, Făgăraşul, Ţara Moţilor etc. De ce apărătorii de drepturi nu pomenesc de lezare a constituţiei şi în cazul acestor ultime denumiri". Chestiunea e cât se poate de simplă, stimabile. Transilvania este plină de astfel de ,,ţări" româneşti. Toate sunt părţi constitutive ale Transilvaniei. Marea şi esenţiala deosebire între ceea ce numeşti dumneata ,,pământ secuiesc" sau ,,ţara secuilor" şi celelalte ,,ţări" este aceea că acestea nu doresc nici una autonomie pe criterii etnice, nici pe alte criterii. Fiindcă toate sunt ,,ţări româneşti"! Iar toate aceste ,,ţări româneşti", precum Almaşul, Făgăraşul, Haţegul, Maramureşul, Bihorul etc. etc., formează un singur trup, România, ,,stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil"! Asta să-ţi intre bine în cap, domnule Kadar Gyula! Ţie şi tuturor celor care cred că noi, milioanele de români ardeleni, vom sta nepăsători şi vom răbda la nesfârşit toate obrăzniciile voastre. Toate au o limită!
ILIE ŞANDRU
_______________________________________
Tot ce-i romanesc nu piere!
|
|
